”Căprioara” de Emil Gârleanu

plină de duioșie și dragoste

amenințată de pericole

tristă

puiul n-o asculta

puiul era încă mic și neajutorat

venise demult vremea înțărcatului.

vrea să-și învețe iedul a urca stâncile

vrea să-l lase rătăcit

vrea să fugă

vrioa să încerce puterile iedului

se jucau

vroia să-i facă iedului o bucurie

iedul ia totul ca pe o joacă

iedul o urmează voinicește

este bucuros de această fugă

cunoaște pericolele din pădure

căprioara a obosit

așteaptă iedul

și-a dat seamă că iedul e sfâșiat

a auzit un zgomot

a văzut ochii lupului strălucind lacomi

cade răpusă de oboseală

se oferă ca pradă

își ia rămas bun de ied

căprioara fuge împreună cu iedul ei

iedul salvează căprioara

căprioara simte durere și ochii i se tulbură de apa morții

drumul vieții

drumul spre munte

drumul ocolit

o schiță

o legendă

o snoavă

o figură de stil

o imagine artistică

un mod de expunere