Методичні рекомендації

Metodica predării citit-scrisului

          Bazele științifice ale predării citit-scrisului

          Predarea citit-scrisului are scopul să-i inițieze pe copii în domeniul citirii și scrierii (sunetelor și literelor, silabelor și cuvintelor, propozițiilor și textelor mici închegate). Formarea la copii a deprinderilor de scriere și citire corectă, conștientă, cursivă și expresivă, formarea deprinderilor de transformare a sunetelor din cuvinte în litere, a citi și înțelege sensul celor citite, cere de făcut just deosebirea dintre sunet și literă.

          Formarea deprindelor de citire și scriere este sarcina de bază a învățătorului, a întregii munci instructive-educative în școala primară. Trebuie de ținut cont de faptul, că de învățarea citit-scrisului e strâns legată dezvoltarea vorbirii, gândirii logice, lărgirea și îmbogățirea vocabularului, deprinderilor de scriere ortografică corectă.

           Pentru predarea citit-scrisului este important să cunoaștem, pe lângă calitățile specific ale foneticii limbii materne, și particularitățile psihologice ale copiilor în procesul citirii. Procesul citirii la un copil, care începe abia să învețe, se deosebește calitativ de procesul lecturii la un cititor cu experiență.

             Mișcarea ochilor în timpul citirii nu se face în ordinea succesivă a literelor în cuvânt, ci prin sărituri. La un cititor cu experiență ,,câmpul vizual” e format, pe când la unul începător acest câmp lipsește sau este limitat. La un copil, care abia începe să citească, “câmpul de citire” e alcătuit dintr-o singură literă, apoi o silabă.

            Ca să citească un cuvânt el trebuie nu numai să cuprindă cu ochii tot cuvântul, dar să-și aducă aminte  de sunetul corespunzător literei și  s-o traducă pe planul auditiv și pe cel de articulare, să lege această structură grafică și fonetică, ca să citească cuvântul. Din această cauză el obține adeseori o enumerare de litere în loc de citire. E necesar ca, începând cu primele lecții de citire (atunci, când se predau primele litere), să se înceapă munca de formare la elevi a câmpului de citire de o silabă.

           Încă o particularitate a citirii unui începător constă în faptul , că el

înțelege mai greu sensul cuvintelor citite. Pentru ca un cititor începător să înțeleagă cele citite, nu e suficientă perceperea vizuală a textului. Perceperea lui vizuală este organic legată de perceperea auditivă. Numai după perceperea vizuală, pronunțarea cuvântului și perceperea auditivă copilul înțelege cele citite.

        Un împerativ metodic și didactic pentru învățător e ca citirea și scrisul să fie predate astfel, încât să nu existe o ruptură între tehnica citirii cuvântului și determinarea înțelesului lui.

       O altă particularitate a citirii începătorilor o constituie desele reveniri în timpul lecturii. Copilul care are „câmpul de citire” limitat nu poate citi cuvîntul dintr-o dată. Deaceea cu cât mai multe silabe conține cuvântul, cu atât numărul revenirilor este mai mare.

      Odată cu trecerea la citirea propozițiilor și textelor revenirile au scopul de a lega cele noi citite cu sensul celor citite mai înainte.

       Din aceste particularități psihologice ale procesului citirii la începători decurg anumite cerințe pentru metodica citirii.

      Revenirile se cer prevenite la timp. Pentru prevenirea lor și formarea citirii conștiente se cere, ca materialul de citit să fie alcătuit din cuvinte scurte.

     Tot așa și procesul scrierii la începători diferă de procesul scrierii la adulți. La copilul începător scrisul e lipsit de uniformitate, e foarte lent, pentru că el trebuie să se gândească asupra elementelor grafice, cum să le unească în litere, literele în cuvinte – toate acestea duc la obosirea copilului.

       Analizând particularitățile psihologice ale copiilor în procesul citirii și scrierii, învățătorul trebuie să țină cont de următoarele momente:

1.              Învățarea citit-scrisului să aibă un caracter conștient.
2.              În vederea însușirii citit-scisului elevii să stăpânească bine analiza, sinteza fonetică și grafia cuvintelor.
3.              Să țină cont de corelația strânsă între citire și scris.

 

Cerințele pedagogice la predarea citit-scrisului

        Pentru organizarea corectă a procesului instructiv-educativ în perioada învățării citit-scrisului, învățătorul trebuie să cunoască particularitățile de vârstă ale elevilor. Ținând cont de ele învățătorul va organiza just lucrul cu elevii.

        Conținutul și metodele de instruire trebuie să corespundă vârstei copiilor, dar aceasta nu înseamnă că materialul de predare trebuie să fie întotdeauna ușor. Elevii de fiecare dată trebuie să afle ceva nou. Regulile generale ale însușirii trebuie să fie condiționate de principiul accesibilității.

Învațarea citit-scrisului se face simultan, (cu mici excepții) printr-o singură metodă - fonetică, analitico-sintetică. Aceasta datorită faptului ca limba româna este o "limbă fonetică".

             Metoda fonetică, analitico - sintetică

        Metoda fonetică, analitico-sintetică este metoda de bază folosită în învăţarea citit-scrisului, metodă care pune în evidenţă caracterul fonetic al limbii române, corespondenţa între sunet şi literă. Cuvântul care se va folosi pentru predarea unui nou sunet se separă din vorbire după auz – analiza fonetică. Se porneşte de la sunetele cuvintelor la literele corespunzătoare lor, apoi se arată litera corespunzătoare noului sunet, după care se compun silabe şi cuvinte cu noua literă. Prin folosirea alfabetarului cu alfabet decupat, elevul desprinde fiecare sunet  prin analiza fonetică , alege litera corespunzătoare şi reconstituie cuvântul citindu-l, unind – sintetizând fonetic sunetele în silabe şi pe acestea în cuvinte. Deci, drumul spre citire, sinteză a sunetelor la vederea literelor, trece prin analiza, separarea şi cunoaşterea sunetelor desprinse din cuvânt. În însuşirea deprinderii cititului, elevii trebuie să parcurgă două etape:                                                                                                                               - etapa însuşirii tehnicii cititului,                                                                                                  - etapa însuşirii capacităţii de a se orienta într-un text citit , care să devină  un izvor de informaţie şi de formare. Pentru a deveni deprindere, cititul trebuie să devină o activitate intelectuală conştientă şi automatizată.  Unirea literelor în silabe şi realizarea câmpului de citire de o silabă reprezintă o componentă importantă a deprinderii cititului.Trecerea pragului de la silabe la cuvânt e destul de dificilă pentru elevi, stabilirea locului fiecărui cuvânt în propoziţie sau frază, precum şi înţelegerea sensului acestora este o activitate deosebit de complexă, dar o componență foarte importantă a actului citirii. Activitatea de învăţare a cititului se realizează prin efortul personal al elevilor, e foarte importantă motivaţia acestui efort, care îl pune pe şcolarul mic în situaţia de a-şi forma deprinderi de autocontrol şi de autoreglare a acţiunilor pe care le face în învăţarea citit-scrisului.Algoritmul folosirii metodei fonetice, analitico-sintetice este următorul:                                                                                - organizarea unei conversaţii, pornind de la ilustraţii, diapozitive,fotografii, desene animate;                                                              

 - desprinderea unei propoziţii din răspunsurile elevilor;                                                                - împărţirea propoziţiei în cuvinte;                                                                                                     

 - separarea cuvântului în care se află sunetul nou;                                                                 -despărţirea cuvântului în silabe;                                                                                                    - separarea silabei în care se află sunetul nou;                                                                                                  - împărţirea silabei în sunete;                                                                                                         - separarea sunetului nou;                                                                                                                    - exemple de cuvinte cu sunetul nou în poziţie iniţială, finală, mediană;                          - observarea literei de tipar care corespunde sunetului;                                                       - recunoaşterea litere în abecedar şi alfabetar;                                                                   - alcătuiri de cuvinte la alfabetar cu litera nouă;                                                  

 - observarea şi organizarea unei conversaţii despre ilustraţia din abecedar;                                                                                                                           - citirea cuvintelor din coloane ( în şoaptă şi cu voce tare);                                                               - citirea textului, individual, ( în şoaptă şi cu voce tare);                                   

- lectura model a coloanelor şi a textului de către profesor;                                                                                             - recitirea textului de către elevi;                                                                                                         - convorbire despre conţinutul şi înţelesul textului;                                                                                                                           - citirea integrală (sau povestirea);                                                                  

- citirea selectivă sau pe roluri (dacă este cazul).

       Un mare rol au  exerciţiile de analiză şi sinteză fonetică, susţinute prin exprimarea articulată a cuvintelor.Această operaţie reprezintă un bun mijloc de exersare simultană a analizatorului vizual cu cel verbo-motor; ea constituie un instrument deosebit de eficient de autocontrol pentru fiecare elev în timpul exersării actului cititului în această perioadă. Tocmai de aceea, exprimarea articulată a unităţilor sonore ale cuvintelor (sunete, silabe) trebuie să însoţească orice activitate de citire, de compunere a cuvintelor cu alfabetul mobil sau de scriere. În această etapă, exprimarea articulată trebuie să fie introdusă în sistemul de muncă al fiecărui elev, nu numai atunci când este solicitat de învăţător, ci mai ales în activitatea lui independentă, ca instrument de autocontrol.

Metoda Montessori.

              Această metodă mi se pare deosebit de utilă, deoarece pune accentul pe folosirea a cât mai multe canale de recepționare a infiormațiilor (pipăit, văz, auz, etc.)

          Cercetările asupra memoriei, în condițiile unei atenții voluntare, arată că în general, în urma unei activități de învățare reținem:10 % din ceea ce citim; 20% din ceea ce auzim; 30 % din ceea ce vedem; 50 % din  ceea ce vedem și auzim în același timp; 80 % din ceea ce spunem; 90 %  din ceea ce spunem   și facem în același timp.

              Această metodă e descrisă de Maria Montessori în lucrarea „Casa copiilor”,

considerând că nu există o simultanitate absolută a celor două activități și că scrisul precede cititul.

Metoda lingvistică integrală

          A cunoscut o largă raspândire în ultimii ani în Occident. Copiii învață să

citească cu ajutorul poveștilor, poeziilor, cântecelor, ghicitorilor etc. Textele respective, selectate în funcție de particularitățile de vârsta si semnificația lor, sunt prezentate sub forma unor Carți Uriașe. Învățățorul citește, marcând cu un arătător fiecare cuvânt, iar copiii urmăresc cu privirea cuvintele indicate. Conținutul carților poate fi studiat în amănunt, în grup sau individual, deoarece există si cărti mici, cu acelasi text, pentru fiecare elev.

           Citit-scrisul se predau integrat, copiii fiind întrebați ce doresc sa scrie. Textul de la care s-a pornit, poate oferi numeroase puncte de plecare, în funcție de interesul celor mici.

Metoda naturala (Freinet)

             Copiii spun scurte texte, legate de experiența lor zilnica. Învățătorul le scrie si le afisează în clasă.

Ele vor constitui memoria colectivă. Metoda se bazează pe faptul, că materialele cu sens (fraze, texte, scheme) care au o anumită semnificație, creează o stare afectivă pozitivă si vor fi mai usor memorate.

     Cititul şi scrisul deschid şcolarului mic noi posibilităţi de cunoaştere a realităţii, noi forme ale comunicării între oameni, permit trecerea de la faza gândirii şi comunicării situaţionale la cea bazată pe concepte, gândirea şi comunicarea formală.Temelia întregii munci de învăţare se pune în ciclul achiziţiilor fundamentale, în bună măsură chiar în clasa I, prin însuşirea de către elevi a elementelor de bază ale deprinderilor de citire şi scriere. Abecedarul este cartea de căpătâi a elevului de clasa I. Parcurgerea abecedarului se face în trei perioade:                                                                                                                                                 

  În perioada preabecedară elevii învaţă utilizarea abecedarului, citirea unei imagini, învaţă să converseze, să asculte, să înţeleagă ce li se cere. Este perioada în care formele activităţii de învăţare sunt apropiate de cele din grădiniţă, au structura jocurilor didactice. La sfârşitul perioadei preabecedare, elevii trebuie să fie capabili :                                                                                                                                                                                       -să utilizeze abecedarul;                                                                                                                                                         - să asculte un mesaj;                                                                                                                                                                                               - să răspundă corect la întrebările învăţătorului;                                                                                                                                                  - să povestească întâmplări personale, evenimente;                                                                                                                - să alcătuiască propoziţii pe baza unui cuvânt de sprijin sau în legătură cu ilustraţiile, obiectele sau imaginile obiectelor cunoscute;                                                                 - să împartă propoziţia în cuvinte, cuvintele în silabe, silabele în sunete;                      - să stabilească numărul şi ordinea silabelor în cuvintele analizate;                                        - să cunoască şi să stabilească locul pe care îl ocupă în cuvinte şi în silabe sunetele cu care au fost familiarizaţi;                                                                                                 - să formeze cuvinte noi din silabe date;                                                                           - să diferenţieze şi să compare cuvintele în funcţie de numărul de sunete.                                        Încă din primele zile de şcoală, învățătorul trebuie să organizeze o activitatede testare a cunoştinţelor elevilor, urmărind cunoaşterea gradului de inteligenţă a acestora, cunoştinţele pe care le au, eventualele defecte de vorbire. Rezultatul testării fiecărui elev se poate înscrie în fişele de observare sistematică a elevilor, aceste rezultate fiind aduse la cunoştinţa părinţilor. În această perioadă elevii învaţă să scrie elementele grafice ale literelor, respectând forma, mărimea, proporţia între elemente şi distanţa dintre ele (punctul, linia dreaptă, linia oblică, bastonaşele cu întorsătura în jos, în sus, zala,cârligul, linia şerpuită, nodul, ovalul, jumătatea de oval etc.); câteva elementegrafice vor fi aşezate ca titlu.Aceste elemente se pot executa şi lega între ele în grup de câte 3-4.  Este recomandabil a se corela lecţiile de scriere cu cele de desen, iar concordanţa mişcărilor mâinii şi dezvoltarea muşchilor fini ai mâinii vor fi ajutate de unele exerciţii fizice executate în orele de desen, ca şi de exerciţiile de mâini din cadrul orelor de educaţie fizică. De asemenea, se acordă atenţie exerciţiilor de reproducere a semnelor grafice în aer, pe bancă, cu ochii deschişi sau închişi, exerciţiilor de aşezare în pagină. Scrierea se va executa pe caiete speciale, cu liniatură indicată de minister, modelul de scriere va fi cel din abecedar – scrierea oblică.

Exemple

      În primele săptămâni ale clasei I, profesorul va organiza activităţi de evaluare a capacităţii de comunicare a elevilor, cu scopul de a depista eventualele greşeli de receptare sau de exprimare orală, aplicând probe pentru depistarea tulburărilor de vorbire, a pronunţiei defectuoase, pentru stabilirea volumului vocabularului, pentru verificarea exprimării corecte şi a expresivităţii vorbirii.

      Probele pentru depistarea defectelor de audiţie şi pronunţie se pot organiza sub forma unor jocuri, cum ar fi „Deschide urechea bine!”, „Unde se găseşte?”, „Baba-oarba”, „Cum e corect?”, „Repetă după mine!”. Notarea sistematică a progreselor elevilor în fişele de observare ajută învățătorul şi părintele în urmărirea evoluţiei exprimării elevilor, precum şi în găsirea celor mai potrivite modalităţi de îmbunătăţire a capacităţii de receptare a mesajului oral şi de exprimare orală a micilor şcolari.

      Pentru a stabili volumul vocabularului elevilor, învățătorul evaluiază elevii de clasa I, folosind jocuri-exerciţiu, cum ar fi: „Spune cât mai multe cuvinte!” (care încep cu sunetul..., se termină cu sunetul...), „Cine ştie mai multe?” (animale, păsări, flori, culori, obiecte din clasă etc.), „Găseşte-i alt nume” (pentru găsirea sinonimelor potrivite), „Dacă nu e ..., este ...” (pentru stabilirea adjectivelor cu sens contrar).  Prin probele pentru cunoaşterea comportamentului verbal  al şcolarilor mici, învățătorul urmăreşte cunoaşterea capacităţii elevilor de a utiliza corect în propoziții clasele morfologice şi categoriile gramaticale specifice lor, de a transforma propoziţiile simple în propoziţii dezvoltate. Jocurile-exerciţiu „Eu spun una, tu spui multe” (pentru stabilirea formei corecte de plural), „Al (a) cui este?” (pentru folosirea corectă a articolului posesiv-genitival), „Când se întâmplă?” (pentru stabilirea şi utilizarea corectă în propoziții a relaţiilor temporale), „Mai spune ceva!” (pentru consolidarea capacităţii de a transforma propoziţiile simple în propoziţii dezvoltate, pentru stimularea gândirii creatoare.

      Probele pentru verificarea expresivităţii vorbirii elevilor se pot realiza prin folosirea unor jocuri de situaţie, care valorifică teme apropiate universului şcolarilor mici: „În parc”, „În curtea şcolii”, „Suntem şcolari”, „A venit toamna”,„Jucăria preferată”, „Un joc cu prietenii”, „La bunici” etc.

      La intrarea în clasa I, cerințele pentru învăţământul preşcolar prevede dezvoltarea capacităţii de a înţelege şi transmite intenţii, gânduri, semnificaţii mijlocite de limbajul scris, preşcolarii putând fi capabili, la sfârşitul grădiniţei, să recunoască cuvinte simple şi litere în contexte familiare; să recunoască literele alfabetului; să utilizeze materiale scrise în vederea executării unei sarcini date; să înţeleagă semnificaţia cuvintelor, literelor şi cifrelor, învăţând să le traseze.                                                                                

         În perioada abecedară, învățătorul urmăreşte ca elevul:                                   - să compună cuvinte la alfabetar;                                                                                    - să pronunţe corect cuvinte;                                                                                            - să citească texte, al căror număr de cuvinte creşte;                                                      - să respecte intonaţia impusă de semnele de punctuaţie;                                               - să recite poezii.                                                                                                                                            Etapa abecedară înseamnă învăţarea citirii şi scrierii tuturor literelor alfabetului, a unor cuvinte şi chiar a propoziţiilor scurte. Elevii vor efectua exerciţii de scriere a tuturor literelor, vor copia cuvinte şi propoziţii cu litere de mână, vor transcrie scurte texte.

        Perioada postabecedară propune elevilor texte de până la 75 de cuvinte în vederea lecturării şi înţelegerii lor. Sunt texte care îndeamnă la descoperirea universului cărţilor (din biblioteca personală sau împrumutate din biblioteca şcolii), a personajelor literare, la memorarea unor versuri. Scrierea capătă însuşirea de a fi corectă, lizibilă, estetică, pe dimensiunea unor fragmente de până la 5-7 rânduri. Elevii vor copia texte scurte, vor transcrie, vor efectua exerciţii de dictare şi autodictare.

                 La instruirea elevilor clasei 1 un rol însemnat îl joacă folosirea corectă a mijloacelor intuitive, a jocurilor didactice, a jocurilor cu „Lego” la lecțiile de citire și scriere. Materialele intuitive trebuie să fie concrete, emoționante, accesibile.

    Jocuri didactice folosite la predarea citit-scrisului

 

„Jocul cu mingea”

                Învățătorul aruncă mingea la un elev, numind cuvântul generalizator. Cel ce prinde mingea trebuie să numească cuvintele corespunzătoare sau sunetul. De exemplu  „Legume” – morcov, cartofă, ceapă, „sunet sonor” – b, d, g… Acest joc formează deprinderea de a generaliza, dezvoltă gândirea logică.

 

,,Telegraful”

                Învățătorul șoptește la urechea unui elev un cuvânt, acesta trebuie să determine primul sunet și să numească următorului alt cuvânt, care începe cu același sunet.

 

,,Căsuța fermecată”

      La căsuță se pun ferestre, uși. Se dă însărcinarea de a alcătui cuvânt din trei sunete (dacă în căsuță sunt trei ferestre ș. a. m.d.)

 

,,Invers”

     Se dă însărcinarea de a numi cuvinte cu sens opus, sunete vocale – consoane, consoane tari – moi. Dezvoltă calitățile cognitive ale copiilor.

,,Prietenii”

                Copiii aleg sinonime, cuvinte cu acelasi număr de silabe ș.a. Formează deprinderea de a compara, de a găsi particularitățile esențiale ale fenomenului lingvistic.

 

,,Care cuvânt e de prisos”

              Se propune un șir de cuvinte: tramvai, troleibus, căruță, automobil. Care cuvânt e de prisos? De ce? Găină, rață, vultur, curcan. Care cuvânt e de prisos? De ce? …

 

,,Găsește cuvântul”

              Din literele împrăștiate trebuie de alcătuit cuvântul.

 

,,Ajutor cuvântului”

              La silaba numită de învățător trebuie de adăugat una sau mai multe silabe, ca să se formeze un cuvânt.

 

,,Pe tăcute”

                 Îndeplinind însărcinarea, copiii arată răspunsurile pe tăcute, folosind fișele corespunzătoare.

 

,,Pescarii”

               Copiii prind “peștele” –fișa, pe partea opusă a căreia, este însărcinarea.

 

„Să culegem ciupercile”

               Jocul e analog cu cel precedent, numai că se folosește altă ilustrativitate.

 

„Buchet pentru mama”

               Întrecere – cine numește mai multe cuvinte cu sunetul dat. Cu cât numește mai multe, cu atât e mai bogat buchetul, deoarece pentru fiecare răspuns corect primește o floare.

 

„Aucțion”

               Întrecere –cine povestește mai mult despre un obiect oarecare, fenomen, situație, acțiune. E un procedeu foarte afectiv pentru activizarea vorbirii elevilor.

 

„Recolta”

              Copiii „culeg recolta” – desene de fructe, legume. Pe revers – însărcinările: de-a caracteriza sunetul, de-a alcătui cuvinte, propoziții, de-a citincu intonația cuvenită a propozițiile enunțiative, exclamative, interogative ș.a.

 

„Ghicește”

               Învățătorul pronunță clar cuvintele și propune copiilor să numească toate sunetele pe care le-au auzit. Se dezvoltă auzul fonematic al copiilor,se formează deprinderea de a face analiza fonetică a copiilor.

 

„Loto”

              Copiii trebuie repede numească cuvântul după desen și schema lui.

 

„Cine mai mult”

               Copiii se întrec cine numește mai multe cuvinte cu litera, care se învață la lecție. El poate fi la începutul, în mijlocul, la sfârșitul cuvântului.

 

„Lănțișorul”

                Copii numesc cuvinte, fiecare din care începe cu sunetul, cu care se termină cuvântul precedent. Jocul se perece sub formă de întrecere.

 

„A cui e casa”

                Copiii trebuie să numească și să aranjeze sunetele în căsuțe, în dependență de caracteristica lor: consoane – vocale, sonore –surde, tari –moi.

 

„Piramida”

                Trebuie de ales cuvinte în care sunt atâtea litere, câte cercuri sunt în piramidă. Se poate orienta la culorile diferite ale cercurilor ți de împărțit corespunzător literele în vocale, consoane. Cercurile pot fi considerate și silabe, cuvinte în propoziții.

„Găsește perechea”

                Trebuie de numit perechile de litere: sonoră – surdă, tare –moale, cuvintele ce răspund la aceleași întrebări.

„Patratele magice”

                 Toți eleviii primesc foi. În pătrățele se pun litere din alfabetul decupat ca să formeze cuvinte. Câștigă acel copil, care primul a alcătuit cuvintele corect.

„ Arată cuvântul”

                  Pe pablă învățătorul scrie cuvinte și le acoperă. La tablă sunt invitați trei elevi, care stau cu spatele la tablă. Învățătorul descoperă cuvintele. Arătând la unul din ele, pune întrebarea „Câte silabe are cuvântul, câte vocale?” Toți elevii cu ajutorul degetelor sau a fișelor cu cifre arată răspunsul. Elevii,ce stau la tablă se întorc cu fața la ea și arată cuvântul despre care merge vorba. Câștigăacela ce primul arată corect cuvântul.

„ Vocală sau consoană “

                   Învățătorul numește sunetul.Elevii arată cu ajutorul cărămizilor „Lego” ce sunet a fost numit. Jocul se petreceîn grup. Câștigă acea grupă, care a comis mai puține greșeli.

„Ecoul”

                  Un elev mai,,puternic” citește propoziția, iar altul ,, slab” citește această propoziție după ce a auzit-o.

,,Cine mai bine”

                  Se organizează concursul citirii unei poezii, povestioare. Se lucrează în perechi.

,,Dictorul”

                  Trebuie de citit textul, ridicând periodic privirea, pentru a privy spectatorii.

,,Fulgușorul”

                  (Depinde de anotimp – “Floricica”,  “Frunzulița”)

Citește copilul, pe banca căruia a căzut fulgușorul (floricica, frunzulița)

,,Peștișorii”

                   Copii citesc fără voce, fiecare în tempul său.

,,Albinuțele”

                  Se citește textul cu jumătate de voce, fiecare în tempul său.

,,Ploița”

                  Copiii citesc în cor:

• picură de ploaie (se citește încet)
• începe să plouă mai tare (cu voce mai tare)
• furtună (și mai tare)
• ploaia încetează (mai încet)
• ploaia s-a sfârșit (citirea se întrerupe)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poezii cu literele alfabetului  

 

Litera A

A este un arici

Ce-i înţeapă pe cei mici,

Este ca un ghem de ace,

Se strânge şi se desface.

                      Litera B

                      B e buburuza

                      Ce păşeste-agale,

                      Este foarte mândră,

                      Ce rochiţă are!

Litera C

C este castelul

Unde locuieşte

Făt-Frumos şi Zmeul,

Precum în poveste.

                         Litera D

                         D este delfinul

                         Ce-n ocean înoată,

                         La joacă te-aşteaptă,

                         Ziulica toată.

Litera E

E e elefantul

Mare, rotofei,

Are trompă, fildeşi,

Colorează-l, vrei?

                          Litera F

                          F este o floare

                          Frumos colorată,

                          De-o îngrijeşti mereu,

                          Cu parfum te-mbată.

Litera G

G este gâscanul,

Mândru personaj,

Are şi de ce,

Cu aşa penaj!

                         Litera H

                         H este hipopotamul,

                         Este greu, se pare,

                         Sfatul meu e ăsta:

                         Nu-l lua în spinare!

Litera I

I este un iepuraş

Iscusit, dar şi poznaş,

El bate din poartă în poartă,

Scrisorile să le împartă.

                         Litera Î

                         Î e îngeraşul

                         Ce mă ocroteşte

                         Şi întotdeauna,

                         De rău mă păzeşte.

Litera J

J e jucăria

Pe care o-ndrăgesc,

Tren, urs, păpuşică,

Ce mult le iubesc!

                         Litera K

                         K e kilometrul

                         Ce-l parcurgi voios,

                         Într-o maşinuţă

                         Sau mergând pe jos.

Litera L

L e leul cel faimos,

Rage când e furios,

El e regele şi are

Coamă deasă pe spinare.

                         Litera M

                         M e maşinuţa

                         Ce tu ţi-ai dorit

                         S-o primeşti în dar,

                         Visul s-a-mplinit!

Litera N

N e norul cel pufos,

Niciodată nu-i voios,

Ci se supără pe soare,

Şi aduce ploaia mare.

                         Litera O

                         O e oul de găină,

                         Din el iese-un pui golaş,

                         O, ce-i place la lumină,

                         Şi-i atât de drăgălaş!

Litera P

P este pisica,

Toată ziua toarce,

Ghemul îl desface

Şi lăpticu-i place!

                         Litera R

                         R e mama raţă,

                         Ce pe pui învaţă, 

                         Foarte pricepută,

                         Lecţia de viaţă.

Litera S

S e soarele voios

Ce ne râde la fereastră,

El e tare de folos,

Pentru florile din glastră!

                         Litera Ş

                         Ş e şoricelul,

                         Tremură de frică,

                         Dac-apare-n cale-i,

                         Cumva, o pisică.

Litera T

T e trompeta care sună

Ta, ta, ra, ta, ta, ra,

Toţi copiii să se-adune

În orchestra mea.

                         Litera Ţ

                         Ţ este ţânţarul,

                         Bâzâie mereu,

                         Seara te înţeapă

                         Şi îl prinzi cu greu.

Litera U

U e umbreluţa

Ce o porţi cu tine,

Picături de ploaie

Nu te-ating, vezi bine!

                          Litera V

                          V e vaporaşul,

                          Lângă ţărm de mare,

                          Pe tine te-aşteaptă,

                          Haide la plimbare!

Litera X

X e xilofonul,

Instrument de soi,

Ia şi tu trombonul,

Cântăm amândoi!

                         Litera Y

                        Y e yo-yo jucăria,

                        Hai veniţi şi voi,

                        Ne jucăm cu toţii,

                        Ce mai tărăboi!

Litera Z

Z e zmeul colorat,

Tocmai bun de înălţat,

Să alergi cu el prin soare,

Cât este ziua de mare

 

 

Serbarea Abecedarului - poezii

 

Cartea - Cornelia Stoica

Flori de vis şi-nţelepciune

Îmi oferă cartea-n dar,

Slovele parcă-s petale

Ce-au crescut în nopţi de har.

                          Eu le strâng cu mare grijă,

                          Le păstrez ca pe-o comoară,

                          Pentru inimă şi minte,

                          Cartea e o floare rară.

 

Cartea - Virgil Carianopol

Cartea e ca mama noastră,

Ea ne-nvaţă ce e bine,

Tot ce trebuie să facem

Şi să ştie orişicine.

                           Ea dă sfaturi tuturora,

                           Înţeleaptă, ajutor,

                           Pentru toţi ce vor să-i ceară

                           Dă lumină tuturor.

De-aia, dragi copii, întruna

S-o-ntrebaţi că, la nevoi,

Ea nu doarme, ea chiar noaptea

Este trează pentru noi.

 

Cine-s numerele, ştii? - Francisca Ricinschi

1 mi se pare-a fi

Ciocul păsării, copii,

Cioc subţire şi gâtlej,

Garnisit cu pene bej.

                         2 e lebăda subţire,

                         Lunecând încet pe ape,

                         Lângă gingaşul ei mire,

                         Petrecându-l de aproape.

Când vin, ageri, albii miei,

Mititei şi nătăfleţi

Înspre tine să-i răsfeţi,

Nu sunt, oare, cifra 3?

                         Astăzi ai primit răsplată

                          Invitaţie la teatru,

                          Scaun moale ca de vată,

                          Eşti cumva tu, cifra 4?

5 sunt degetele mâinii,

Fraţi de muncă şi de cant,

Adunaţi ca spicul pâinii

În mănunchiul cel mai sfânt.

                          Din cuptor acum miroase

                          Răsucitul de covrig.

                          Parcă este cifra 6,

                         Agăţată-ntr-un cârlig.

V-aţi făcut cu toţii săbii

Şi ochean pentru corăbii.

Ia spuneţi lui papă-lapte,

Nu-i în săbii cifra 7?

                         8 e tare caraghios,

                         N-are mâini, e doar burtos.

                         Poţi să-l dai chiar şi de-a dura,

                         Nu se sparge creatura.

Stea cu coadă pare 9,

Stea căzută-n bătătură.

Ea vă luminează vouă

Calea spre învăţătură.

                          Cioc de pasăre şi ou

                          Laolaltă fac pe 10.

                         Ea-i al notelor erou,

                         Nimeni nu o poate-ntrece!

Clasa I - Gorga Cezarina

Îmi amintesc cu drag,

Acum aproape-un an

Septmbrie era la jumătate

Şi şcoala a-nceput pe neaşteptate.

Cu uniformă nouă

Şi cu ghiozdan în spate,

Am păşit cu teamă poate

Pe uşa clasei

Unde era un boboc pictat

Şi doamna-nvăţătoare,

Zâmbind, ne-a invitat.

Şi-ncet, ca într-o joacă,

Şcoala a-nceput să-mi placă:

Cu cântece, poveşti şi poezii,

Cârlige, bastonaşe şi culori hazlii …

N-am simţit cum timpul s-a scurs,

Când tot abecedarul l-am parcurs.

Cu numerele ne-am jucat,

Până să calculăm am învăţat.

Acum, vacanţa mare vine

Şi vreau să ştie orişicine

Că am învăţat, că am crescut

Şi-n clasa a doua am trecut!

 

Învăţătoarei

Când am venit la şcoală-n toamnă

Eram un ţânc sfios şi mic.

M-aţi mângâiat pe creştet, doamnă,

Şi parcă m-am simţit voinic.

 

Nu aţi văzut în ochi de stele

Bobiţe calde de mărgele

Sau le-aţi văzut, acum ştiu clar,

Dar le-aţi închis într-un sertar.

                          Ce caldă mână mi-aţi întins!

                          Şi-am scris şi am citit cu spor,

                          Nimic în viaţă nu-i uşor!

                          Să fim destoinici ne-aţi pretins.

O dată, poate, aţi lipsit,

Ce mult atunci ne-am necăjit,

Că e uşoară truda noastră

Doar sub privirea dumneavoastră.

                          Şi în dulapuri ferecate

                          Sunt toate poznele-ncuiate,

                          Le-aţi adunat ca pe mărgele

                          Dar noi ... am învăţat din ele.

Acum, când primul an s-a dus

Ca soarele către apus,

Pe când ne înălţăm c-o treaptă,

Vă sărutăm mâna cea dreaptă,

                          Şi vă aducem doamna noastră

                          Tot cerul într-o floare-albastră!

 

Puii - Gabriel Iuga

Trece cloşca prin ogradă

Numărând puii voinici:

Unul stă gata să cadă

Pe picioarele lui mici.

Al doilea se ia la sfadă

Pe un bob de grâu gălbui,

Iar al treilea pe-o ladă

Piuie de capul lui.

Al patrulea-ntre cei trei

Sare-n sus cu ciocu-n vânt,

Nimeni-n lume nu-i ca ei,

Nici în cer, nici pe pământ.

Cel de-al cincilea e trist

C-a scăpat un viermişor,

Iar al şaselea, artist,

Piuie în urma lor.

Al şaptelea stă în soare

Şi tot murmură un marş,

Dirijat din aripioare

De al optulea urmaş.

Cel de-al nouălea moţat,

Stă privind cu interes

Cum pe uliţa din sat

Trec copiii la cules.

Doar al zecelea, mai mic,

Se ţinea de-o pană-a ei,

Tremurând încă de frig

Şi privind spre cocoşei.

,,Iacă-s toţi”, cloşca îşi spune,

Scărpinându-se sub moţ.

Vai, copii, ştiţi câţi se-adună

Dacă-i număraţi pe toţi?

 

Scrisoare

Bunico, scriu prima scrisoare

Azi, pe adresa dumitale.

Ştiu alfabetul, scriu, citesc.

Bunico, ce mult te iubesc!

                           Cu grijile, cu treburi multe,

                           Îţi este greu, nu e aşa? 

                           Dar în curând va fi vacanţă

                           Şi iarăşi ne-om îmbrăţişa.

Te-oi ajuta pe la grădină,

Prin casă-ţi voi da ajutor,

Să uiţi că n-am fost lângă tine,

Să uiţi că nu ţi-a fost uşor.

                          Abia aştept să-ţi spun măcar

                          Puţin din cât a fost de greu

                          Să fiu în clasa-ntâi şcolar!

 Dar, de-ai avea o-nvăţătoare

Cum este buna doamna mea,

Ai vrea să vii şi tu la şcoală.

Să-nveţi din nou, aşa ai vrea.

                         Te-mbrăţişez, dragă bunică

                         Şi-ţi desenez o floare mică.

   

 

 

Sărbătoarea abecedarului - Marcela Peneş

Literele gătite tare

Au venit la marea sărbătoare.

Părinţii, literele mari,

Privesc la cei mici prin ochelari.

Băieţii sunt de … tipar,

Ei nu prea au de graţii habar,

Dar literele de mână, fetiţele,

Îşi admiră rochiţele.

Spre bucuria unchilor, mătuşilor,

Ba chiar şi a păpuşilor.

A mic a spus o poezie despre arici,

B a-mpărţit bomboane celor mici,

O a râs cam tare

Şi-a primit o mustrare.

Un grup vesel, găsind un dirijor,

A format, pe dată, un cor.

Dar până la urmă s-au alăturat

Mici şi mari şi cu toţii au cântat.

Câteva litere, trei sau patru,

Cu veveriţe, alune şi mure,

Într-un decor de pădure

Cu bucuria cât o carte de mare,

Literele au venit la sărbătoare!

Şi s-au purtat, toate, exemplar,

Cum le-a-nvăţat bătrânu-abecedar.

 

Serbarea abecedarului - Maria Neacşu

Doamne, ce mai trece vremea!

Iată a trecut un an,

Gâgâlici cu uniforme,

Fără vise, cu ghiozdan.

                          Şcolărei de-un an de zile,

                          Ia priviţi cât ne-am schimbat,

                          Poţi să-mi spui încă ,,copile”,

                          Dar ce multe-am învăţat.

Iar cu toţi ne-adunarăm.

Uite! Şi părinţii vin,

Peste an din ce-nvăţarăm

Vor să le-arătăm puţin.

                          Nici nu ştiţi cât sunt de multe

                          Lucrurile ce azi ştim,

                          Pentru cine vrea s-asculte

                          Noi îndată povestim.

Priviţi literele toate,

Alfabetul e prezent!

Fiecare dă din coate,

Nimeni azi nu e absent.

                          Uite şi o adunare,

                          Nişte numere se joacă.

                          Micuţa noastră serbare

                          Noi zicem c-o să vă placă.

 

Şcolăriţa - Victor Stan

Ligia, de dimineaţă,

C-un ghiozdan, târâş-grăbiş,

O porni, o mogâldeaţă,

Către şcoală, pe furiş.

                          Frăţiorul când se scoală,

                          Căutând ghiozdanul, nu-i!

                          S-o fi  dus cumva la şcoală

                          Oare altu-n locul lui?

În curând, se dumireşte

Cine poartă vina.

Ligia în prag scânceşte,

Ea-i toată pricina!

                          - Şcolăriţă-am vrut să fiu,

                            Zice roşie ca jarul,

                            Cum eşti tu, să ştiu să scriu,

                          Să citesc abecedarul!

Ce folos, mi-au spus că-s mică!

Lasă, însă, peste-un an,

Când voi fi şi eu voinică,

O să-mi ia tata ghiozdan.

 

Un prieten bun - N. Poşa

Cartea parcă e un flutur

Cu aripi deschise,

Când se-nalţă-n zbor, te poartă

Prin poveşti şi lumi de vise.

                          O corabie îmi pare,

                          Pânzele-s desfăşurate …

                          Navighezi pe mări, oceane,

                           Sau spre astre-ndepărtate.

Ce prieten bun e cartea!

Te învaţă doar de bine,

Ştie tot ce-o-ntrebi şi-ţi spune,

Nu se supără pe tine.

                         Toate stau ascunse-n slove:

                         Adevăruri şi poveşti,

                         Dar să poţi citi în ele,

                        Trebuie să le iubeşti.

Semnele de punctuaţie - poezii

 

Două puncte

Suntem fraţii gemeni, ştiţi?

Două puncte ne numiţi.

Folosiţi-ne, în scris, vă rog,

Înaintea liniei de dialog.

De asemenea, să nu uitaţi

Şi-n alt loc să ne-aşezaţi,

Frumoşi ne scrieţi fiecare

Când vine o enumerare.

 

Linia de dialog

Voi ştiţi că orice dialog

Începe-ntâi cu mine.

Dacă mă neglijaţi, copii,

Să ştiţi că nu e bine!

Apar la margine de rând

Şi nu aşa, oriunde,

Când se-ntreabă, şi apoi,

Când cineva răspunde.

 

Punctul

Sunt punctul, semnul cel mai mic,

Dar am puteri depline

Şi-am să vă-ncurc, atunci când

Nu ţineţi cont de mine.

Coboară tonul când mă vezi

Şi numeri pân’ la trei,

Iar propoziţia să ştii

Cu mine o închei!

 

Semnul întrebării

Sunt semnul cel mai curios

Din lumea asta mare

Şi-mi place să vă pun mereu

O nouă întrebare.

Când mă vedeţi, să pregătiţi,

Răspunsul cel mai bun

Şi să mă scrieţi în caiet

Frumos aşa cum sunt acum.

 

Semnul exclamării

Atenţie copii! Mă ştiţi,

Sunt semnul exclamării,

Când vă miraţi, când salutaţi,

Să nu mă daţi uitării,

Chiar şi atunci când strigaţi

Sau faceţi o urare,

Când daţi un ordin, un îndemn,

Să-l puneţi fiecare.

 

Virgula

Şi virgula e importantă,

Când scriem şi citim,

Face vorbirea armonioasă

Când ştim s-o folosim,

Uşor coboară glasul nostru

Atunci când o-ntâlnim,

Şi-o mică pauză vom face

Chiar dacă ne grăbim

.

Povestea literelor

 

Literele ştiu câte o poveste

Cât Neghiniţă sau cât o alună,

Pe care, numai o dată în an,

Vin să ne-o spună.

 

Haideţi la serbare toţi!

Povestea literelor începe!

Ne înclinăm, alfabetule mărite,

Ascultându-ţi, pe rând, fiicele.

Înşiră-te, mărgăritare! 

                       A

A fost odată, a fost cândva,

Un moş bătrân cu baba sa,

Uitaţi de lume ei trăiau

Într-o căsuţă, undeva,

Cu toate basmele în ea.

Acul cosea,

Fusul torcea,

Băbuţa mică împletea

Covor cu stele argintii

Din care se cerneau pe seară

Poveştile către copii. 

                      B

Berzele-au făcut cuibar

Cât o roată de la car,

Colo sus, lângă un nor,

La poarta bunicilor,

Între ramuri şi frunziş,

Cerul li-i acoperiş

Şi de-alaltăieri, din zori,

Berzele au puişori.

Îi întreabă:

- Vreţi halva?

Iar ei dau din cap că „da”! 

                       C

Casa, când o faci, îi pui

Lemne, cărămizi şi-un cui …

Ba mai multe cuie-mi pare,

Că şi casa este mare.

Nu e cât a lui Azor,

Fără geamuri şi pridvor,

Fără coş înalt spre cer,

Fără pat şi frigider.

Casa, când o faci, tu vrei,

Să dureze  ... e-he-hei!

Şi să-ţi placă, nu-i aşa?

Fiindcă este casa ta! 

                       D

Două dude dintr-un dud

Dimineaţa nu aud,

Pe la prânz aud niţel,

Cât o urmă de viţel.

Seara, când se bat pe drum

Taurii cu nori de fum,

Două dude dintr-un dud

Cic-aud şi ce n-aud ...

Baba Cloanţa, când le-aude,

Are ochii ca de dude. 

                      E

Elefantul - uriaşul

Clatină, de vrea, oraşul.

Şi de vrea, adeseori,

Îşi trimite nasu-n nori

Şi prin pomi cotrobăie,

De adună frunzele.

La o masă ... e de furcă ...

Cu un pom nici nu se-ncurcă

Şi mai are nişte colţi,

Uite-aşa ... de câţiva coţi,

Şi urechi ca nişte roţi,

Dar e blând cât e de mare

Şi mă duce în spinare.

                       F

Furnicuţa - bunicuţa

Şi Furnicul de bunicu’

Au un nepoţel

Care vrea ... altfel,

Când e de culcare,

El vrea la plimbare,

Când e să mănânce,

Lui îi vine-a plânge,

Când e noapte-afară,

Cântă la vioară

Şi când e soare

Vrea un nor mai mare ...

Ce-o să se facă, drăguţa,

Bunicuţa-Furnicuţa

Şi Bunelul-Furnicelul

Cu-n nepot … puţin mai altfel?

                      G

Ghi-ga-ga şi ga-ga-ga!

Gâştele au pornit, aşa,

Ca bărcuţele argintii,

Cu lopeţi portocalii

Şi bărcuţele mai mici,

Ba încolo, ba aici,

Cu albastru se adapă

Ciupind soarele din apă

E mălai sau altceva?

Ghi-ga-ga şi ga-ga-ga!

                      H

Hai la joc cu fulgi albaştri,

Ninşi din ape, ninşi din munţi,

Hai la joc când se coboară,

Haina serii peste punţi!

Hai la joc cu mic, cu mare,

Şi cu iarba din cărare,

Şi cu stele şi cu vise,

Cu căpşuni şi cu caise.

Hai la joc,

Că-i cu noroc! 

                       I

Ion avea o pălărie

Întinsă aşa ca o tipsie

Şi-a pierdut-o, nu ştiu cum,

Marin ar fi găsit-o-n drum ...

Şi-a pus-o, deci, pe cap, Marin,

Şi a pornit la drum senin.

Acum, să vezi ce ghinion:

Marin se crede a fi Ion,

Ion are şi el un spin:

Că e Marin sau nu-i Marin.

O codobatură, spre han,

De sub o frunză de lipan,

Strigă senin chimion:

-   Eu sunt Marin!

-   Eu sunt Ion! 

                       Î

Învăţătoarei îi spun, cu fală,

Iubită mamă de la şcoală,

Stăpâna basmelor frumoase,

A literelor graţioase,

A cifrelor puse-n probleme,

Stăpână peste atâtea teme,

Învăţătoare-ţi spun, cu fală,

Iubită mamă de la şcoală!

Eu sfatul ţi-1 urmez cuminte,

Tot ce mă-nveţi eu iau aminte,

Iţi simt ocrotitoarea mână,

Învăţătoare, zână bună!

                       J

Joi, trecut-a pe la noi

Jupâneasa Vulpişoară

Cu jupânul ei Vulpoi.

Jupâneasa graţioasă

Ca pe jar şedea: vai, vai!

Răsucind un evantai,

Sorbind sucul cu un pai.

-Vai!, zice jupân Vulpoi,

Când serveşte o cafea,

Nu ştiu ce au unii cu noi,

Zău aşa!

- Rea e lumea, soro dragă,

Zice dânsa cu dispreţ.

- Noi mâncăm doar fân din luncă,

Dar cu ochii spre coteţ ...

                       K

Kilogramele de mere

Cu obrajii de vopsele,

Vesele şi răsfăţate,

În sacoşă, s-au găsit,

Cu cartoful bosumflat,

Supărat,

În haina lui,

De culoarea drumului.

-   Ce ai, mărule, matale?

-   Ori îţi plouă în sandale?

Dar un morcov furios,

Cu mustăţile zbârlite,

Zice-ncet, cu glasul gros:

-   Domnişoare ionatane,

Nu cunoaşteţi, of, of, of,

Un cartof?

                       L

Lebăda, din zori de zi,

Stă la sfat cu nuferii,

Mândră-n pene de ninsoare.

Argintii şi lucitoare.

Şi prinţesa graţioasă

Ştie bine că-i frumoasă,

Când uşor-uşor pluteşte,

Chipu-n lac îşi oglindeşte

Şi se-ntreabă:

- Eu sunt oare?

Sau pe lac e-o albă floare?

                      M

Mamă, zână bună, ţie

Îţi spun prima poezie,

Tot aşa cum ţi-am spus

De-un dinte ce s-a dus,

Şi de-o febră, de-un necaz,

Şi de mărul din obraz,

Şi de-o notă mică, mare,

Şi din lecţii de-o-ntrebare …

Mamă dragă, mama bună,

Prima mea învăţătoare! 

                      N

Nuca este căsuţa

Ce se dă uţa,

Pe-o creangă de nuc,

Când cântă un cuc,

Şi-n nucul din curte,

Căsuţe sunt multe,

Din dese frunzare,

Cad toamna-n cărare.

Din casa cea mică,

Din lemn şi pitică,

Eu miezul adun,

Că-i dulce şi bun.

                       O

Oul este un palat

Văruit şi curat:

Fără uşă,

Fără scară,

Fără geam sau cutie poştală,

Fără scaune, masă …

Prinţul va şti de acolo să iasă. 

                      P

Pelicanul - năzdrăvanul

Prinde peşte cu toptanul

Şi-1 adună la un loc,

Lângă cioc, mai jos de cioc,

Într-o traistă-ncăpătoare,

S-aibă puii de mâncare.

Puii lacomi se servesc

Pân’ ce traista o golesc.

Şi din pelicanii mici

Iată-i pelicani voinici! 

                      R

Roata pune-n mişcare

Lumea cea mare.

Oamenii toţi

Şi-au făcut roţi,

La trăsuri, la maşini, la tractoare,

Şi toate

Merg ca pe roate.

Roata rostogolită

Şi nepotolită

Aleargă, nu se-ncurcă,

Coboară, urcă,

Abia se opreşte

Şi iarăşi porneşte.

De când e stăpân pe roata cea mare,

Omul odihnă nu are! 

                       S

Soarele e un Făt-Frumos

Luminos.

Ziua întreagă,

Într-o caleaşca de foc, pe boltă aleargă.

Seara, e obosit tare

Şi coboară încet la culcare,

Peste palatele-ntinse,

Visul se lasă

Şi soarele nu ştie cum îl caută

Luna-fată frumoasă. 

                       Ş

Şapte şoapte şi-un şoptit,

De cu zori, s-au întâlnit.

Şoaptele şoptesc în lege,

Dar şoptitul nu-nţelege.

- Ce-ai, măi frate, ce te doare?

Ori eşti de urechi cam tare?

Că şi cu-n şoptit în ciorbă

tot nu este vorba-vorbă.

Nu vezi că se face noapte?

Dă-le mâţelor de şoapte! 

                       T

Toc-toc-toc!

În orice loc.

Toacă toată ziua tare

O ciocănitoare-vrăjitoare.

Toacă fân?

Toacă mărar?

Când mai des ...

Şi când mai rar ...

De ascultă, e cu-n scop:

Are dânsa stetoscop

Şi consultă fără stop

Păr cu nuc şi măr cu plop.

Mamă, mamă, să mă-mpiedic,

Uite, frate, ce mai medic! 

                      Ţ

Ţara cât este de mare?

Cât un munte cu cărare?

Cât un munte şi-o câmpie?

Cât un deal cu pomi şi vie?

Ţara-s munţii-n horă prinşi,

Cu argint pe frunte ninşi,

Dealurile-n valuri line

Şi cu pivniţele pline,

Sunt câmpiile cu grâu,

Pe la brâu cu-albastru râu

Şi e mare,

Că ne are

Pe noi toţi:

Strămoşi, nepoţi. 

                       U

Ursul umblă furios,

Mormăind în sus şi-n jos.

- Ce-ai, măi urse, frăţioare?

Ce te doare?

Oare vrei

Miere din ştiubei?

Suc de zmeură să bei?

Îngheţată de agrişe

Sau plăcintă de măcrişe?

Poate vrei să-ţi dau o prună,

Moşule cu blana brună?

De nimic nu-mi este dor,

C-am un ghimpe în picior ...

Mor, mor, mor!

                      V

Varza s-a-ntâlnit cu barza

Lângă-o brazdă de mărar

Şi-acum calcă barza rar,

Varza-i spune:

N-ai ca mine

Fuste multe ... Ce ruşine!

Barza i-a zâmbit de sus,

Şi-a luat zborul şi s-a dus. 

                      X

Xenia are un pix

Şi la ora şapte fix,

Lasă pixul şi-un creion,

Şi cântă la xilofon.

Exersează, exersează

Şi pe toţi exasperează.

Un dovleac a explodat,

Că n-a fost examinat,

Iar un iepure de-un cot

Se exprimă prea de tot …

Vai, exclamă un ţânţar,

Este extraordinar!

                       Z

Zece zebre şi-un zebroi

Pasc pe câmpul de trifoi

Şi cum stau aşa-nşirate,

Îndungate şi-nvărgate,

Zici că Leana a spălat

Şi întinse la uscat,

Agăţate, colo-n zare,

Parcă ... zece pijamale! 

 

Poezii şi ghicitori cu literele alfabetului pentru serbare

 

Dragi părinţi, dragi spectatori,

Azi, cu drag v-am invitat

La această sărbătoare,

Să vedeţi ce-am învăţat,

Cât a fost anul de mare.

 

E  vară, iată,

Anul şcolar a trecut.

Când am venit

La şcoală-n toamnă

Eram mai mici,

Dar am crescut.

 

Toamnă ruginie,

Clopoţelul sună

Vechea melodie

Pe aceeaşi strună.

Azi glasul lui zglobiu

Vioi ne poartă gândul înapoi,

Ne poartă gândul şi ne-ndeamnă

Să ne-amintim de astă toamnă,

De-acel septembrie-auriu

De clopoţelul cel zgobiu

Care suna, suna de zor,

Chemându-ne cu glas sonor

Şi, rând pe rând, mergeam cu toţii,

Nerăbdători  şi cu emoţii,

Cu-n  fel de teamă şi sfială,

Eram în prima zi de şcoală.

 

Era o zi de soare plină

Pe cerul clar zburau cocorii,

O zi frumoasă şi senină

Cu veselie şi cu flori,

Veneam cu mamele de mână,

Aveam doar 6 anişori.

 

Şi eu îmi amintesc cu drag

Când, pentru întâia dată,

Am păşit al şcolii prag.

Tu, mămica mea cea bună,

Mi-ai luat uniformă nouă

Şi-am pornit-o amândouă

Către şcoala mult iubită.

Cât eram de fericită!

 

Mă mai ţineam de mâna mamei încă.

Îmi era teamă? Nici acum nu ştiu.

Mergeam cu drag spre prima noastra muncă,

Să învăţăm, să scriem, să citim.

M-am schimbat dintr-o fetiţă într-o mândră şcolăriţă

Şi sfioasă, dar voioasă am intrat la noi în clasă.

 

În clasa, cu sfială am păşit,

Şi pe bănci ... minune,

Ce credeţi c-am găsit?

Pe bănci curate am găsit, ca dar, 

Pe bunul şi frumosul abecedar.                                                                         .

 

Bun găsit, abecedar!

Auzisem doar de tine,

Cum arăţi n-aveam habar,

Azi te ştiu şi-mi pare bine

Ne cunoaştem aşadar.

Eu , ……… , noul şcolar,

Nu-s prea mare, nici prea mic,

Nu-s prea slab, nici prea voinic,

Dar voi şti să te deschid,

Taina nouă să-ţi cuprind,

Ca pe-un dar să te păstrez,

Taina sfântă să-ţi urmez.

 

Abecedarul!

Carte minunată.

Te-am răsfoit îndată,

Dar vai! Am fost dezamăgit,

Căci nu înţelegeam ce scrie

Pe file albe de hârtie.

 

Încetul cu încetul, însă,

Am învăţat tot alfabetul.

 

Aţi aflat! Abecedarul toţi l-am terminat!

De-acum vezi, tot şcolarul e-un om învăţat.

Ne-a fost greu, o ştiţi prea bine că n-a fost uşor,

Scrisul şi cititul doară nu se prind din zbor.

 

Ne-am luptat cu-abecedarul ca nişte voinici,

Dar acum, ce bucurie, literele mari şi mici

Le cunoaştem toţi prea bine şi vom arăta

La ce-i bună fiecare.

 

Hai, litera A!

 

Sunt harnic şi la toţi pe plac

Cu mine coşi şi sunt un …

Toţi: AC

 

De mă umfli-ndată zbor,

Mă înalţ, rotund, uşor,

Când mă sparg, ce ghinion …

Aţi ghicit ? Sunt un …

Toţi: BALON

 

Eu sunt plină de poveşti,

Dacă ştii să mă citeşti,

Dacă ma iubeşti … ai parte,

Eu prieten sunt şi ....

Toţi: CARTE

 

Ştiu un căpăcel de fier,

Acul nu trece prin el,

Când Maria coase iar,

Pune-n deget …

Toţi: DEGETAR

 

Este mare, iute-n pas,

Cu o trompă-n loc de nas ...

Toţi: ELEFANTUL

 

Chiar de nu eşti croitoreasă,

Tu mă ţii la tine acasă,

Tai hârtie, petece

Şi îmi spune ...

Toţi: FOARFECE

 

În grădina lui, Vasile

A săpat vreo două zile.

Vrea pământul să-l aşeze,

Brazdele să le grebleze.

Ce unealtă, ziceţi voi,

Foloseşte la greblat?

Toţi: GREBLA

 

Horia la şcoală vine,

Îmbrăcat cum se cuvine

Şi un este nicio taină,

El îşi perie cu grijă,

Zilnic îngrijita-i …

Toţi: HAINĂ

 

Fuge chiar la deal mai bine

Şi se teme de oricine,

Este mic şi drăgălaş

Şi se cheamă ...

Toţi: IEPURAŞ

 

Ne învaţă lucruri multe,

Cine n-ar vrea s-o asculte?

Eu cu drag i-aduc o floare,

Că e doamna ...

Toţi: ÎNVĂŢĂTOARE

 

Maşinuţe, păpuşele,

Trenuleţe, mingi zglobii,

Toate sunt, într-un cuvânt,

Nişte ....

Toţi: JUCĂRII

 

De e zahăr, de-i orez,

Când le cumpăr, să le am,

Le măsor c-o unitate

Ce se cheamă …

Toţi: KILOGRAM

 

Pe cerul nopţii e doar una

Şi se numeşte ...

Toţi: LUNA

 

E rotund şi roşu,

Bun într-adevăr,

Îl muşc cu plăcere

Şi se cheamă ...

Toţi: MĂR.

 

Are coajă, are miez

Şi e bun când se usucă.

Este fruct crescut din nuc

Cum se cheamă, oare? ...

Toţi: NUCĂ

 

E un animal cuminte,

Nu prea-i place însă ploaia,

Paşte-n turmă şi dă lapte,

Dă şi lână şi e ...

Toţi: OAIA

 

Omul seamănă-n ogor,

Boabe, grâul roditor

Şi udat şi îngrijit,

Rodul iese însutit.

Boabele duse la moară

Fac făina albişoară.

Din făină, până mâine,

Mama face bună ...

Toţi: PÂINE

 

Ştiu o fată mândră tare,

Iar eu sunt R mare.

Mă cuprinde bucuria

Când scriu cuvântul ...

Toţi: ROMiNA.

 

Stă pe viţă brobonat

Şi e dulce la mâncat.

Să fie un ciucure?

Fugi de-aici, că-i ...

Toţi: STRUGURE

 

Cenuşiu şi foarte mic

Mi se teme de pisic.

Stă pitit, deoarece

Se numeşte ...

Toţi: ŞOARECE

 

Are floare mândră tare,

Cu parfum şi cu culoare.

Te înţepi când rupi un fir,

Că e fir de ...

Toţi: TRANDAFIR

 

Are coarne şi bărbiţă,

Merge lângă o căpriţă.

Ştiu că este tare-n cap

Cum se cheamă oare? ...

Toţi: ŢAP

 

O deschidem negreşit,

Dacă ploaia s-a pornit.

Şi ne apără de ploaie,

Chiar de plouă în şiroaie.

Ce să fie oare? ...

Toţi: UMBRELA

 

Sare iute prin crenguţe,

Cu alune în lăbuţe

Şi roşcată e blăniţa

Cin’ să fie? ...

Toţi: VEVERIŢA

 

Şi-a făcut, mai ieri, Gheorghiţă

Două beţe şi-o scăriţă,

Vrea să cânte-n orice ton,

Fiindcă are ...

Toţi: XILOFON

 

Când îl tragi încet de sfoară,

Vântul bate şi el zboară.

Mi l-am meşterit chiar eu

Şi sunt mândru c-am un …

Toţi: ZMEU.

 

Acum putem spune, aşadar:

Rămâi cu bine, Abecedar!

 

Rămâi cu bine, Abecedar,

Te voi păstra,

Căci te-am primit în dar.

Rămâi cu bine, carte de citire,

Te voi păstra ca amintire

A vieţii mele de şcolar.

 

Toti: Rămâi cu bine, Abecedar!

 

Dar nu adio-ţi zicem, şcoală,

La revedere e salutul,

Căci întorcându-ne la toamnă,

Vom reîncepe cu-nceputul.

 

Vom fi atunci în clasa a II-a

Şi şcoala ne-o primi cu drag,

Căci în vacanţă fiecare

Va fi citit o carte mare.

 

Toţi:

Nu fi supărată, şcoala mea frumoasă,

Vom veni în toamnă în a doua clasă!

 

 Cântecul alfabetului                                                                           A şi B cu C şi D

Sunt cu toate prietene

Şi-au plecat hai-hui prin ţară,

Din abecedar afară.

 

E şi F cu G şi H

Au luat calea spre oraş,

I şi J cu K şi L

Preferau spre orăşel.

 

M şi N cu O şi P

Către sat voiau toate,

Cică e alunecuş

Mult mai bun pe derdeluş.

 

Însă Q cu R şi S,

Cu un vecin pe nume T,

Zis-au să se audă clar

În întregul abecedar:

 

”Ia tăceţi şi ascultaţi,

Sus pe carte vă aşezaţi,

Când şcolarul, cu încetul,

Va parcurge alfabetul,

Şi-o putea cu bucurie

Să citească şi să scrie,

Orşicare va putea

Să se ducă unde-o vrea.”

 

Literele au ascultat

Sus pe file au aşteptat,

Iar U şi V cu X şi Z

Au plăcere în orice.

 

Toţi copiii, fiecare,

Au cântat cu mic, cu mare,

La sfârşit de an se pare

În frumoasa lor serbare.

 

A, B, C, D, E, F, G, H, I, J, K, L, M,

N, O, P, R, S, Ş, T, Ţ, U şi V şi X şi Z.

Acum ştim literele.

Iuhuuu .................

 

Cântecul alfabetului

 

A e aţă, alfabet,

B e bine în caiet,

C e un covrig muşcat,

D din dată l-am aflat,

E e primul din elev,

F e floarea ce-o culeg,

G e foarte complicat,

Iar pe H l-am c-am uitat.

I, insuficient e, vai!

 

J e jocul ce nu-l ai,

K, bomboane, un kilogram,

L, lăcustele  din lan,

M e mărul lui Adam

N, un nastur ce nu-l am,

O e oul din cuibar,

P este într-un penar.

R, racheta de pe cer,

S e soarele de ieri,

Ş e foarte supărat,

T cu Ţ s-au cam certat,

U e urletul din nori,

V e varza din butoi,

X e capătul de pix,

Z e zarul pus la fix.

 

Acesta este alfabetul.

L-am învăţat încetul cu încetul,

Putem spune aşadar:

Rămâi cu bine - Abecedar!

 

Rămâi cu bine Abecedar,

La anul tu vei învăţa

Alte rânduri de copii,

A scrie şi a citi!

 

 

 

 

 

 

 

 

Serbarea Abecedarului - Scenetă

 

Personaje:

- Abecedarul

- Literele alfabetului

- Un elev

Copiii sunt aşezaţi în semicerc. Abecedarul stă la catedră.

Abecedarul:

Bună ziua tuturor!

Astăzi am venit în zbor,

Că să văd dacă voi ştiţi

Să scrieţi şi să citiţi!

Clasă-ntâi s-a terminat,

 

Iară voi aţi învăţat,

Rând pe rând, încet-încet,

Litere din alfabet.

Alfabetul, dragi copii,

E un sac cu jucării:

A e o albină mică,

B, bursucul Marinică,

C este un bun căluţ,

D, un delfinaş drăguţ,

E este un elefant,

F, un felinar înalt

Şi aşa până la Z,

Jucării din alfabet.

În timp ce Abecedarul spune versurile, pe scenă apăr pe rând copii costumaţi în: albină, bursuc, cal, delfin, elefant, felinar … sau … Abecedarul arată nişte planşe care reprezintă cele spuse mai sus.

Abecedarul:

Oare voi aţi învăţat ordinea ce eu v-am dat?

Toţi copiii: Da!

Abecedarul:

Vreau s-aud, drăguţi copii,

Apoi spunem poezii.

Copiii spun pe rând literele în ordinea alfabetică.

Abecedarul:

M-aţi convins ca alte ori!

Acum, vă spun ghicitori,

Că să văd, dacă voi ştiţi,

Literele să ghiciţi.

Fiţi atenţi că o să-ncep

Ghicitori din alfabet,

Iar voi mă veţi învăţa

Ce înseamnă litera.

Parcă ar face balet,

Prima e în alfabet!

Toţi în cor: A

A

A este un avion

Şi-un arici cu papion.

A vine de la Alina,

Anca, Ana şi Adina.

Abecedarul:

Bravo! Ce frumos ai spus!

Prima literă s-a dus.

Acum, atenţie mare,

Că spun altă ghicitoare.

Prima literă ce-ai învăţat,

Dar cu pălărie pe cap!

Toţi în cor: Ă

Ă:

Ă ar fi o pălărie

Sau o mătură cu care,

Ca printr-o vrăjitorie,

Aş zbura pe ea călăre.

Toţi în cor: Â

Â:

 din a sunt eu, vezi bine!

Cuvintele nu-ncep cu mine,

Stau la mijloc în cântare,

Mână, lâna şi mâncare.

Abecedarul:

Are burtă şi e gras,

Literă din contrabas.

Toţi în cor: B

B:

B este un brotăcel

Care bea apa niţel,

Iar în barcă, lângă el,

Pescuieşte-un băieţel.

Abecedarul:

Excelent, cum n-am văzut!

Acum , însă, va încurc.

Cerc ar fi putut să fie

De nu-l tăia nea Ilie.

Toţi în cor: C

C:

C este un bun căluţ,

Care-i căra în caleaşcă

Pe Claudiu şi Codruţ

Până la căsuţă nostră.

Abecedarul:

Este gras, cu burtă mare

Şi în dromader apare!

Toţi în cor: D

D:

D ne-aduce multe dulciuri,

Acadele şi fondante,

Însă ne vor durea dinţii,

Dacă le mâncăm pe toate.

Abecedarul:

Pieptene pare să fie

Sau greblă lui nea Ilie!

Toţi în cor: E

E:

E parcă ar fie elice

De la un elicopter

Sau un elefant, aş zice,

Care-ajunge până la cer.

Abecedarul:

Credeam că v-am păcălit,

Însă bine aţi gândit!

Tot un pieptene ar fi,

Dar un dinte i-ar lipsi!

Toţi în cor: F

F:

F un furnicar ar fi,

Cu furnici şi mari şi mici,

Forfotesc din zori în zi,

Fără frică de arici.

Abecedarul:

Literă puţin plinuţă

Ce apare-n gărgăriţă.

Toţi în cor: G

G:

G este o gâsculiţă

Care zice: Ga! Ga! Ga!

Merge galeş pe uliţă,

Cu bobocii după ea.

Abecedarul:

E o parte dintr-o scară

Sau o linie din gară!

Toţi în cor: H

H:

H este o horă mare

Unde Horia şi Hans

Şi-au luat hainele-n spinare

Şi s-au înhămat la dans.

Abecedarul:

Că să ne-odihnim niţel

Vom cântă …

(Se cântă cântece din repertoriul copiilor.)

Abecedarul:

Ce frumos aţi mai cântat,

Însă nu am terminat!

Stâlp de telegraf ar fi,

Dacă punctul i-ar lipsi!

Toţi în cor: I

I:

I este un iepuraş

Cam fricos din firea lui,

Când iese pe la imaş

Fuge şi de umbră lui.

Abecedarul:

E un I, dar pe cap are

Un acoperiş mai mare.

Toţi în cor: Î

Î

Îe fratele lui I

Cu el însă poţi să scrii:

Împărat şi întrebare,

Îngeraş şi-nvăţătoare.

Abecedarul:

E un ac de pescuit

Ce de peşti e înghiţit!

 

 

Toţi în cor: J

J:

J e-un sac cu jucării

Care vâjâie şi sună.

Sunt ale lui Jad, copii,

Şi ne jucăm împreună.

Abecedarul:

Pe toate văd că le ştiţi,

Dar pe asta o ghiciţi?

Dacă îl întorci uşor,

Vezi pe creangă, un cocor!

Toţi în cor: K

K:

K e punct sub cerul albastru,

Este melcul Kimi-Dani

Care merge-un kilometru,

În vreo şase-şapte ani.

Abecedarul:

Liniuţa cu picior

O vezi şi-n calculator.

Toţi în cor: L

L:

L înseamnă trei lalele,

Lăcrămioare, liliac,

Florile ce mamei mele

I le dau, că ei îi plac.

Abecedarul:

Vârf de munte-ar fi măcar

Sau urechi la un măgar!

Toţi în cor: M

M:

M e mamă, ştiu eu bine,

Care mă iubeşte mult.

Ea mă-nvăţa lucruri bune

Şi mereu o s-o ascult.

Abecedarul:

Nici nu ştiu ce să mai zic!

Acum chiar că m-aţi uimit!

E un Z, dar cam întors.

Cine l-o fi scris pe dos?

Toţi în cor: N

N:

N e nucă, nor, navetă,

Nuferii de pe un lac,

Unde noaptea se arată

Luna după un copac.

Abecedarul:

Este că o roată

Ce a fost umflată.

Toţi în cor: O

O:

O e Oana şi Olguţa

Care cântă într-un cor,

Dar şi o mică iapă

Ce s-adăpa la izvor.

Abecedarul:

Este că un R uşor

Care stă într-un picior.

Toţi în cor: P

P:

P e un paner cu fructe:

Prune, pere, portocale,

Ce au multe vitamine,

Poţi să papi din fiecare!

Abecedarul:

Cântece să auzim

Până când ne odihnim.

(Se cântă cântece din repertoriul copiilor.)

Abecedarul:

Văd că lecţia o ştiţi,

Mai vreau, însă, să ghiciţi!

E un O, dar mai frumos,

Cu o virguliţă jos!

Toţi în cor: Q

Q:

Q e literă mai rară,

Dar de stăm să căutăm:

Quintus, nume-n altă ţară

Şi chintal când prescurtăm.

Abecedarul:

E un P, însă el are

Nu unul, două picioare!

Toţi în cor: R

R:

R e un răţoi grăsuţ

Ce în lac se bălăceşte,

Dar e şi un rac micuţ,

Care înapoi porneşte.

Abecedarul:

Parc-ar fi un şarpe

Sau cursul unei ape!

Toţi în cor: S

S:

Cu s mic şi cu S mare

Poţi să scrii şi o scrisoare,

Pentru drage surioare

Şi Sorin, fratele mare.

Abecedarul:

Bine v-aţi mai descurcat!

Staţi că nu am terminat!

Pare s, dar sigur nu-I,

Virguliţa de i-o pui!

Toţi în cor: Ş

Ş:

Ş e şipot de pârâu

Care şerpuieşte,

El se va vărsa-ntr-un râu

Şi vor şopti împreună.

Abecedarul:

E o parte dintr-un ţânc

Sau ultima-n elefant!

Toţi în cor: T

T:

T e un motan cuminte

Care toarce pe cuptor,

Lui îi place să se-alinte

Toată ziua pe covor.

Abecedarul:

Un T, dar în plus mai are,

Virgulă de la picioare!

Toţi în cor: Ţ

Ţ:

Ţ este un mic ţânţar

Care ţârâie în noapte,

Dar şi ţinte şi ţintar,

De la Ticu din sertar.

Abecedarul:

Aţi răspuns cum am sperat,

Dar mai am de întrebat!

E un O fără capac

Sau un cuib dintr-un copac!

 

Toţi în cor: U

U:

U este Ursica-ursul

Care umblă prin pădure,

Ca să-şi umple astăzi coşul

Cu gustoase fragi şi mure.

Abecedarul:

E o pasăre pe boltă

Sau un vârf de la săgeată!

Toţi în cor: V

V:

V e vulpea Roşcovană,

Ce visează la găini,

Dar este şi veveriţă

Ce se plimbă prin aluni.

Abecedarul:

Pe caiet doi V lipsesc!

Abecedarul:

Of! Eu am cam obosit,

Nişte cântece s-ar potrivi.

(Se cântă cântece din repertoriul copiilor.)

Abecedarul:

Bine de-o mie de ori!

Să va mai spun ghicitori …

Intersecţie în drum

Cu el xerox scriu acum!

Toţi în cor: X

X:

X e de la xilofon,

Xerox, Xena, saxofon,

Cu el scriem exerciţii,

Excursii şi expediţii.

Abecedarul:

V cu coadă după el,

Sau în Jerry - şoricel.

Toţi în cor: Y

Y:

Y nu e de la noi,

Dar pe Yoghy-l ştiţi şi voi,

Şi pe Jerry cel uşor,

Şi pe Disney, tatăl lor.

Abecedarul:

Metru e de tâmplărie,

Cu el zebră noi vom scrie!

Toţi în cor: Z

Z:

Z e zebra de la Zoo,

Dar şi cea de pe şosea,

Are dungi mai mult de nouă,

Cin-a zugrăvit-o aşa?

Abecedarul:

Bravo, bravo, dragi copii!

Frumos spuneţi poezii!

Aţi reuşit să ghiciţi,

Însă grupuri voi mai ştiţi?

Cine vrea îmi arate

Care-s grupurile toate?

Un elev:

Eu v-ajut, le ştiu bine,

Haideţi fraţilor cu mine.

Face semn către litere.

Dacă lângă C scriu I,

Noi cu toţii citim CI,

Iar un C şi cu un E,

Sigur se citeşte CE.

Elevul aşază elevii care reprezintă literele respective în faţa Abecedarului. La fel se va proceda cu fiecare grup de litere.

C, H, I, dacă lipim,

Noi toţi CHI o să citim,

La fel e şi cu C, H, E,

Dar lor le vom spune CHE.

G şi I se citesc GI,

Iar un H la mijloc - GHI,

Dacă-n loc de I pun E,

Înseamnă că este GHE,

Iară H dacă dispare

GE în locul lui apare.

Abecedarul:

Literele voi le ştiţi,

Acum scrieţi, citiţi!

Vreau ca fără pix şi coală,

Să scrieţi cuvântul ŞCOALĂ.

Copiii care reprezintă literele din cuvântul ŞCOALĂ, ies în faţă, arătând planşele cu litere pentru a scrie cuvântul spus de Abecedar.

Abecedarul:

Iar acum, în grabă mare,

Să-mi scrieţi cuvântul SOARE.

Copiii scriu cuvântul.

Abecedarul:

Bravo! Este minunat!

Să scrieţi aţi învăţat !

Matematica:

Credeţi că aţi promovat?

Pe mine m-aţi întrebat?

Eu sun MATE din orar!

Cifre am buzunar!

După cum am observat,

Litere aţi învăţat,

Să scrieţi şi să citiţi,

Însă cu ce socotiţi?

Uitaţi, am şi eu la mine,

Două buzunare pline,

Cu cifre şi cu probleme

Şi alte câteva semen.

Să începem! Timpul trece!

Număraţi până la 10.

Toţi copiii: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10.

Matematica:

Văd că v-aţi adus aminte!

Acum s-o luăm pe sărite:

Număraţi din doi în doi

Până la zece şi-napoi.

Toţi copiii:0, 2, 4, 6, 8, 10, 10, 8, 6, 4, 2, 0.

Matematica:

Număraţi chiar foarte bine!

Acum fiţi atenţi la mine:

Pe o creangă de copac

Trei păsări s-au aşezat

Şi mai vin încă vreo şapte,

Câte sunt acum toate?

Toţi copiii: 10

Matematica:

Bravo, bine aţi gândit!

Vă mai dau de socotit:

În curtea lui Moş Andrei

Stau vreo zece mieluşei.

Şase pleacă pe imaş,

Câţi în curte au rămas?

Toţi copiii: 4

Abecedarul:

Nu-i aşa că sunt grozavi?

Matematica:

Da! Sunt nişte elevi bravi.

Abecedarul şi matematica:

Tot anul v-am pregătit,

La citit, scris, socotit.

În vacanţă o să mergeţi

Şi în clasa a II-a treceţi,

Acum vă lăsăm cu bine,

Că vacanţa, uite vine!

Toţi copiii: Uraaa!

 

 

 

 

 

 

 

 

Serbare - clasa I

 

 

Dragi părinţi şi fraţi mai mici,

Vom serba acum, aici,

Încheierea primei clase

Cu rezultate frumoase.

 

Chiar dacă suntem şcolari,

Cum vedeţi, puţin mai mari,

Noi emoţii tot avem.

De aceea vă rugăm

Dacă o să ne-ncurcăm,

Dumneavostră, ca părinţi,

Vă rugăm toţi buni să fiţi,

De greşim să ne iertaţi!

 

Nu-i prea mult timp de când, întâia oară,

Trezindu-ne cu grijă, de cu zori,

Ne-am luat ghiozdanul şi-am plecat spre şcoală

Sfioşi, dar veseli şi nerăbdători.

 

Ne mai ţineam de mâna mamei încă,

Ne era teamă? Nici acum nu ştim!

Ne îndreptam spre prima noastră muncă:

Să învăţăm, să scriem, să citim.

 

Prima zi de şcoală-mi vine-n minte,

A trecut de-atunci aproape-un an.

Eu eram fetiţa cea sfioasă

Cu codiţe lungi şi cu ghiozdan?

 

Mă ţineam de mama cu-ndârjire,

Nu voiam să mă despart de ea.

Şcoala cu ferestrele înalte

Şi  grilaj de fier mă speria.

 

A ieşit în prag învăţătoarea

Şi mi-a zis cu glas îmbietor:

- Hai fetiţo, să intrăm în clasă!

Şi-am urmat-o ca pe-o zână bună

Răsărind din cartea cu poveşti.

 

Datorită ei sunt azi mai înţeleaptă,

Ştiu acum să scriu şi să citesc.

 

Când la şcoală am venit

Am primit în dar ... un Abecedar.

Fiecare filă a lui e o bucurie.

El ne-a învăţat pe toţi

A citi şi-a scrie.

 

Abecedarul: 

Am sosit, prieteni mici,

Am sosit şi eu aici

Şi-nainte de-a începe

Dragi băieţi şi voi, dragi fete,

Am ceva ca să vă spun.

 

Toti: Ce?

Abecedarul: Aţi muncit?

Toti: Am muncit, clasa-ntâi am isprăvit.

Abecedarul: Ati învăţat?

Toti: Am învăţat, clasa-ntâi am terminat.

Abecedarul: A fost lung al vostru drum?

 

Un an întreg noi am muncit

Şi ne-am luptat din greu

Cu beţişoarele ce ne-ajutau la socotit,

Cu caietul ce-l pătam mereu,

Cu un ghiozdan prea încărcat,

Cu filele ce le rupeam,

Cu scrisul nostru apăsat,

Cu stiloul ce-l pierdeam,

Cu somnul dulce, dimineaţa,

Cu cărţile din abecedar,

Cu apa ce ne răcea faţa,

Dar lupta n-a fost în zadar.

 

Dragul meu abecedar,

Prima carte de şcolar!

Îţi aminteşti? La început,

Ce greu a fost?

Atâtea semne

Parcă, fără rost:

Ovale, zale, bice, bastonaşe,

Priveam nedumerit la ele.

În timp, le-am folosit pe toate

Şi alfabetul a mers ca pe roate.

 

Am început cu linioare,

Cu puncte, bastonaşe şi ovale.

Încet-încet, am descoperit secretul

Şi, iată-ne acum, ştim alfabetul!

 

Literele în cuvinte

Le scriem cu luare-aminte.

Pe spaţii le aşezăm,

Fără să le încurcăm.

Data, titlul, neapărat,

Şi apoi alineat.

 

Acum pot citi şi scrie

La prieteni şi bunici.

Ferice de cine ştie

Azi semnele mari şi mici

Bine scrise pe hârtie!

Ele poartă chiar un nume,

Un şirag de chei anume,

Le numim scurt:

Alfabetul.

 

Ce e alfabetul oare?

Şir de puişori în soare?

Stolul alb de porumbei?          

Sau pe câmp turmă de miei?

Licurici sunt ori mărgele

Literele subţirele?                    

Ce e alfabetul, ce e?

Cred că e un fel de cheie,

Năzdrăvană şi anume,

Să deschidă porţi spre lume.

 

Matematica:

Credeţi că aţi promovat?

Pe mine m-aţi întrebat?

Eu sunt Mate din orar!

Cifre am în buzunar!

După cum am observat,

Litere aţi învăţat

Să scrieţi şi să citiţi,

Însă cu ce socotiţi?

 

Aşa este,  am uitat,

Că noi am mai învăţat

Cifre, numere şi semne.

Ştim să facem adunări,

Ştim să facem şi scăderi,

Socotim şi calculăm

Şi probleme rezolvăm!

Ştim şi ce-i acela metru,

Şi cum scriem centimetru,

Ştim şi ziua, luna, anul,

Ora, litrul, kilogramul!

 

Matematica:

Ia ascultaţi o ghicitoare!

Numerele când se-adună.

Spunem că aflăm o … (sumă).

 

Am învăţat să citim,

Să scriem, să socotim,

Să cântăm, să desenăm

Şi cum să ne comportăm.

 

Nu mai cred că eu sunt mic,

Buclucaş şi tot sprinţar,

Tuturor cu drag le zic:

Nu uitaţi, eu sunt şcolar!

Pot să scriu, ştiu să citesc,

Nu pierd timpul în zadar!

În jur toate îmi şoptesc:

,,Nu uita că eşti şcolar!”

Merg la şcoală bucuros,

Cu ghiozdan şi cu penar,

Şi salut, sunt respectuos,

Eu nu uit că sunt şcolar.

 

Ştim nuanţe şi culori

Ca să putem picta flori.

Culori calde, culori reci,

Puncte, linii, tonuri, deci …

 

Toţi:

Suntem pictori renumiţi,

Cred că sunteţi mulţumiţi!

 

Mama, însă, nu zâmbeşte,

Când pata mea înfloreşte

Pe hăinuţă, mâneci, nas,

Chiar pe faţă şi pe ceas …

Ce să facem, asta este!

 

Dar noi ştim şi să cântăm!

(Se intonează o serie din cântecele învăţate.)

 

Voi nu ştiţi, n-aveţi habar,

Tare-i greu să fii şcolar!

Şi vă dau cuvântul meu

Că elev în clasa-ntâi,

Este-n lume cel mai greu!

 

Dar nu şcoala mă apasă,

Ci profesorii de-acasă,

Că-mi pândesc orice mişcare:

Mama, tata, mama-mare,

Tanti Puşa, unchiul Gică,

Nenea Tache şi-o … pisică.

De atâţia nu mai poţi

Nici un cuvinţel să scoţi!

 

Mama-mi spune să mănânc,

Tata-mi strigă să mă culc,

Tanti Puşa să citesc,

Unchiul Gică să mai cresc.

 

Mama: Fără FB să nu vii!

 

Tata: Primu-n clasă vreau să fii!

 

Bunica: Să nu scoţi nasul din cărţi!

 

Bunicul:  Fii atent la traversare!

 

Mătuşa Puşa: Ai luat punga cu mâncare?

 

Unchiul Gică: Toată ziua să înveţi!

 

Mama: Vezi să nu mai scrii cu pete,

Să nu mai rupi foi din caiete!

 

Tata: Să nu fugi! Să fii atent!

Şi pe hol să mergi încet!

 

Bunica: Poezia să o-nveţi

Şi pe ,,x” să-l mai repeţi!

 

Bunicul: Eşti mare, să cumperi pâine,

Să te scoli devreme mâine!

 

Mama:  Spală-ţi mâinile murdare!

 

Tata: Să te speli şi pe picioare!

 

Mătuşa Puşa: Nu-ţi uita cartea acasă!

 

Nenea Gicu: Stai frumos când stai la masă!

 

Când de lecţii mă apuc,

Ceas de ceas devin năuc.

Câţi în jurul mesei-ncap

Toţi mă sâcâie la cap.

De-atâtea critici nu mai poţi

Nici un cuvinţel să scoţi.

 

Mama: Asta-i virgulă? Ha! Ha!

Mai curând e-o acadea!

 

Tata: Patru ăsta-i nemâncat,

Cinciul parcă-i spânzurat.

 

Puşa: Opt e ăsta sau covrig?

Gicule, mă ia cu frig!

 

Gicu: Asta e caligrafie?

Fir-ar el de scris să fie!

 

Tata:  Vrei să zici că ăsta-i trei?

Ba-i codiţa lui Grivei!

 

Bunicul:  Nu se scrie aşa ,,Maria”

Zău, m-apucă nebunia!

 

Mama: Nu se-ascute-aşa creionul!

L-a blegit, cred, oreionul!

 

Bunica: Spune repede Andrei:

Cât fac 9 şi cu 3?

 

Gicu: Fără numărat băbeşte …

Doamne, cât se mai gândeşte!

 

Puşa: Vai, copilu-i anormal!

Hai să-l ducem la spital!

 

Of! Of! Of! Şi vai de mine!

Mai întâi s-ascult de cine?

Ştiu că ce spun toţi e bine

Dar uitaţi-vă la mine,

Am crescut, dar sunt tot mic

Nu mă credeţi un voinic!

 

Şi iată-ne acum c-am terminat …

Dar staţi …  voi ...

De doamna învăţătoare aţi uitat?

 

Când am venit la şcoală-n toamnă

Eram un ţânc sfios şi mic.

M-aţi mângâiat pe creştet, doamnă,

Şi parcă m-am simţit voinic.

Ce caldă mână mi-aţi întins!

 

Şi-am scris şi am citit cu spor,

Nimic în viaţă nu-i uşor!

Să fim destoinici ne-aţi pretins.

O dată, poate, aţi lipsit,

Ce mult atunci ne-am necăjit,

Că e uşoară truda noastră

Doar sub privirea dumneavoastră.

 

Acum, când primul an s-a dus

Ca soarele către apus,

Pe când ne înălţăm c-o treaptă,

Vă sărutăm mâna cea dreaptă,

Şi vă aducem doamna noastră

Tot cerul într-o floarea-albastră!

 

Vă mulţumim doamna învăţătoare,

Pentru că ne-aţi deschis o nouă zare.

Ne-aţi învăţat să scriem, să citim,

Şi de folos părinţilor să fim.

 

Ne-aţi învăţat ce-nseamnă omenia,

Să ştim să preţuim prietenia.

Să fim cinstiţi, cutezători şi drepţi,

Să fim şi muncitori şi înţelepţi.

Pe oamenii din jur să-i preţuim,

Din suflet pentru toate

Noi vă mulţumim!

 

Şi acum e timpul

Să ne luăm rămas bun

De la cel mai frumos an

Din viaţa noastră.

 

Vă promitem că la anul

Vom fi mai harnici, mai pricepuţi.

 

Vom lua toţi note mari,

Vom fi cei mai buni şcolari,

Mereu harnici şi cuminţi

Să-i bucurăm pe părinţi!

 

După atâta muncă

Am cam obosit,

Vine vacanţa mare

Şi-o să ne distrăm,

De şcoală o să uităm,

Nu prea mult,

Doar vreo trei luni.

Că la toamna care vine

Ne-om întoarce iar la tine.

 

La revedere, abecedarule!

Din toamnă, de când te-am primit,

Noi ne-am luptat cu tine tare,

Însă acum s-a isprăvit.

 

La revedere, voi beţisoare,

Un an întreg v-am folosit,

La revedere, numărătoare,

Şi tu, alfabetar iubit.

Rămâneţi, dar, cu bine,

Noi clasa am trecut,

Suntem în clasa a doua

Şi ne bucurăm mult.

 

Să strigăm toţi într-un glas:

Toţi: Şcoală dragă bun rămas,

Vom veni peste 3 luni

Şi mai harnici şi mai buni.

 

Învăţător:

Bravo, bravo, dragii mei!

Aţi învăţat toţi minunat

Cum nici nu m-am aşteptat.

Meritaţi ca să plecaţi

Şi-alte cărţi să învăţaţi.

Foarte bine, v-am notat

Şi pe toţi v-am promovat!

Învăţătoarea împarte copiilor diplome de absolvire a clasei I.