Serbarea „Bobocei de floare” ( întâlnire între trei generații)

 

 

                                               BOBOCEI DE   FLOARE

                                          (Întâlnire între trei generații)

 Sala e împodobită ca casa mare. Prezenți:  bunei, părinți. Sunt așezați pe dinastii.  Nepoții sunt  pe scăunele mici.

 În mijloc se află o masă. Pe ea colaci, pâine, sare,busuioc, nuci, prune uscate, mere, poamă.

 Sub fonul muzicii.

Învățătorul.

S-aprindem câte-o lumânare

Cât ne aflăm în casa mare

De i-am chemat și pe bunici

Suntem mai tineri, mai voinici!

Să ne-nchinăm pân-la pământ

Acestor fire argintii

Ce ne-au crescut de mici copii

Acestor chipuri ca o floare

Ce ne-au zburat în lumea mare.

Mă-nchin la mame și la frați,

Ce ne-au crescut surori și frați

Să nu fim singuri pe pământ

Ca frunza rătăcită-n vânt.

Un elev

Peste plai e sărbătoare

Am venit în casa mare

Să cinstim trecutul, hora

Doina veche, viitorul.

Elev

Plecăciuni acum adânci

La părinți și la bunici

C-au depus eforturi mari

Să ajungem azi școlari.

Înv. ----- Deci, ce e pentru noi țara?

Elev

Pentru noi țara e o casă mare

Și în ea strămoși frumoși

Vin la șezătoare.

 

Vin cu chipul înflorit

Vin cu gânduri bune

Și cu graiul luminat

De înțelepciune.

Un loc liber lângă ei pururea îl lasă

Ca să vii s-asculți și tu

Vorba lor aleasă.

   Elev              Scumpi bunei și dragi părinți

                         Ne-nchinăm ca unor sfinți.

                         Ne-ați crescut, ne-ați legănat,

                        Cântec dulce ne-ați cântat.

                        Mă-nvățați să fiu cuminte

                        Lângă pâinea cea fierbinte.

Înv.

- Elevi, nimic mai frumos ca baștina, decât casa părintească. Voi sunteți încă mici și trunchiul acesta de copac e parcă țara noastră unde aceste lumânări stinse sunt buneii, străbuneii duși din viață.

- Lumânările care ard – simbolul buneilor voștri, care sunt în viață și ne bucură cu prezența lor  azi.

- Crengile înfrunzite – sunt părinții voștri.

- Crengile cu muguri – sunteți voi, nepoții, care abia vă începeți a desface, dar pentru a vă transforma în flori trebuie să învățați, să stimați pe cei mari, să nu uităm de cei  care au dat viață părinților noștri și fără ei nu existam nici noi. Se spune că am răsărit pe pământ duntr-un fir de busuioc alături de o lacrimă a Maicii Domnului. Și ar fi un mare păcat să nu-i pomenim pe cei dragi sufletului nostru, care au trecut peste punțile albe și de acolo, din veșnicie se roagă pentru noi.

( aici se aprind lumânările pe colaci și se dau de pomană)

Elev

Bunele .......

Fost-ai spic de grău

Vorba tă curată astăzi n-o mai știu

Trăim o durere plină de-amintiri

Iar pe-al tău mormânt plâng doi trandafiri.

Cântec „ Rugă pentru părinți”

Înv

Viața noastră, copii, Cât o lacrimă este

Plânsă de Făt-Frumos

În cea mai frumoasă poveste.

Dar noi trăim într-o poveste adevărată și în ea Feți – Frumoși și Ilene Cosânzene vor fi buneii și bunicuțele noastre.

Elev

Într-o zi am scris pe-o floare

Ieri plus mâine cât fac oare?

Elev

Bunicuțo, părul tău

Argintiu e ca și-al meu.

Hai să pieptănăm argintul

Să-nflorim cu el pământul.

Bunicuțo, stai pe gânduri

Fața ta e ca și pâinea

Cald-așa  și ieri și mâine

Bunicuțo, mâine care

dintre noi va fi mai mare?

 Apare o fetiță îmbrăcată în haine albe. Ea e zâna tinereții.

Am aicea în trăistuță

O comoară mult drăguță

Chipuri de bunici, bunei

Când erau ei tinerei.

 Pentru bunicuțele, părinții veniți demult în sat li se dedică poezia „Anii mei de-acasă”

Anii mei de-acasă

Apă preacurată

Nu vi-i dor de satul

Strâns lângă izvor?

Nu vi-i dor de casa ce-a rămas uitată

Și de mama voastră

Spuneți, nu vi-i dor?

 Să ne oprim într-o casă bătrânească și vom vedea cum fac grijă părinții pentru copiii lor.

Cărunt e părul tău, iubito

Cărunt de-acu

Dar tinerețea ne-am trăit-o și eu și tu.

Avem un dor, avem o casă, frumoși copii.

Eu lângă dânșii mai frumoasă te văd, să știi!

Dar vremea trece, vremea zboară

Și n-o oprești

A fost demult o primăvară

Îți amintești?

      E toamnă, neguri vor să vină

     Și iarnă cu zăpezi adânci

    Și-au să ne-ngroape în țărâne

     Iubito, plângi?

 

Să ne-șezăm cuminți la masă

Părinți să fim

Avem un dor, avem o casă

Avem copii.

Elev

A dipărut străvechiul obicei

Nu atârnăm prin casă noi portrete

Nu ne zâmbesc din rame băieței,

mirese, miri, bunei,

Portretul lor e lipsă pe perete.

 ( Dialog între 2 fotografii)

Frumoasă vi-este casa mare

Cu scumpă mobilă, covoare

Cristaluri strălucesc, parchete.

Portretul nostru-i lipsă pe perete,

Cât mai aveți băieți și fete

Puneți icoana pe perete!

                     Că poate de aceea-nstrăinați

                     Din zi în zi mai rar vă prinde dor

                      De casa strămoșească și de frați,

                      Părinți bătrâni ce își așteaptă dorul.

                     Puneți icoana-n casa mare!

                     -ntre  busuioc și lumânare

                     Căci viața nu-i o desfătare.

-Noi n-am mințit-o, n-am cerșit-o

Noi am trăit-o, am muncit-o

Și am cântat-o, am bocit-o

Și am jertvit-o!

Și am crescut băieți și fete.

Of! Gâțe negre, gâțe negre!

        Și cînd suna-ta de război

         m-am dus pe veci de lângă voi.

( o pauză adâncă)

     Nu, nu! De-atunci eu te-am iertat

    Că tu nepoți n-ai legănat

    Și strănepoți n-ai cunoscut

    Ce mult aceasta m-a durut!

 

- Părinți sunteți, părinți aveți

Săraci la suflet mai sunteți

Fără icoana noastră pe perete

Cât mai aveți băieți și fete.

Suntem de-acum izvor și glie

Păstrați-ne pentru vecie!

 

( Discuție cu buneii. )

 

Elev

Ziua asta este  pentru noi

Un prilej de mare bucurie

Să uităm de griji, de tot ce-i urât

Și să ne-nchinăm la tot ce-i sfânt.

-Ridicați paharul și cinstiți

Pentru-a noastră vatră strămoșească

Cu ai noștri bunei, părinți

Să trăim o viață fericiți!

 

Melodie:

                       La mulți ani, la mulți ani

                      Să fim stejărei și bravi Ștefani.

                         La mulți ani, la mulți ani

                         Să trăim o mie de ani!