Tehnici artistice folosite în arta plastică.
Folosirea diferitelor tehnici artistice la lecțiile de artă plastică, este foarte răspîndit în timpul de față. Se îmbină munca practică cu cea intelectuală. Încă de mici, copiii îşi dezvoltă muşchii palmelor, învaţă să-şi coordoneze mâinile şi mişcările, se formează anumitei deprinderi de a lucra cu diverite instrumente şi materiale. Se dezvoltă în primul rând gustul pentru frumos. Învaţă să combine cât mai plăcut culorile.
Copiii sunt tot mai creativi, mai comunicativi, expresivi şi doritori de a încerca lucruri noi. „Părinţii trebuie să fie conştienţi de faptul că în ziua de azi copiii învaţă mult mai mult din sursele grafice decât o făceau în trecut. . Activităţile de natură creativă, cum este arta plastică se traduc prin exprimarea imaginaţiei, a emoţiilor şi sentimentelor, a tradițiilor populare.. Copilul nu trebuie grăbit, forţat; el trebuie influenţat într-un mod direct către artă şi către înţelegerea ei.
Arta vizuală la etapa începătoare: desenul, pictura, modelajul, origami, colajul.
Ciclul primar şi cel mijlociu deschid două etape diferite de înţelegere şi folosire . În etapa primară, se lucrează cu grupe de vârstă cuprinsă într 6-10 ani. Şcolarul mic având câteva noţiuni despre culoare şi desen din grădiniţă, urmează o aprofundare a acestora în cei patru ani de şcoală. Noţiunile acumulate în decursul celor patru ani ai ciclului primar nu cuprind întreg spectrul de cunoştinţe artistic-vizuale. Aceştia fac cunoştinţă pentru început cu noţiunile de bază despre culori, cerc cromatic, materiale şi tehnici de lucru. Potrivite acestei grupe de vârstă sunt: desenul, pictura, modelajul, origami, colajul.
Motivarea constă în:
– instrumente şi materiale
– uşurinţă în folosirea lor
– aplicabilitate imediată şi uşoară
– specifica vârstei
– varietate multiplă de folosire şi combinare a tehnicilor
Tehnica colajului și decolajului de frunze, hârtie, materiale textile
Colajul este un „procedeu artistic care constă în compunerea unui tablou prin lipirea laolaltă a unor elemente felurite;
Colajul are în spate o poveste frumoasă. Braque şi Picasso sunt artiştii care au introdus colajul în lumea artei. Primele lucrări realizate în această tehnică care s-au păstrat, sunt cele 12 suluri japoneze caligrafice.
Pe scurt, colajul se îndeplinește prin lipirea pe acelaşi suprafață (foaie, carton) a unor elemente diferite , după cum am zis până acum, pentru a obţine o compoziție.
Sunt prezente mai multe forme de realizare a unui colaj: putem folosi hârtie colorată, desene realizate de copii, ziare, afişe şi nu numai, rupte spontan, fără un desen prealabil. Cu ajutorul bucăţilor rupte putem realiza compoziţii tip mozaic, de exemplu. Pentru lipirea acestora, folosim clei lipid sau solid. Poate fi folosită orice temă de compoziţie. Acest procedeu poartă denumirea de tehnica formelor rupte.
O altă tehnică este cea a formelor tăiate din hârtie, ce constă în lucrări tip afişă sau gazetă de perete. Formele de hârtie sunt tăiate întregi sau secţionate în părţi cu ajutorul unui foarfec după conturul stabilit anterior. Pe urmă, acestea sunt aşezate în felul dorit, ducând la realizarea unei compoziţii plastice.
lucrări realizate în tehnica colajului cu elevii clasei a VI-a
Nu putem exclude materialele textile, care ne oferă o întreagă paletă de posibilităţi de utilizare: culori variate, texturi, materiale diverse (bumbac, saten, dantelă etc.). Se pot tăia forme întregi sau anumite părţi din culori şi materiale diferite, urmând să fie lipite pe un suport, de preferat carton pentru crearea unei compoziţii cu subiecte diferite.
Decolajul este tot un procedeu artistic, opus colajului. Dacă prin tehnica colajului, lipim diverse materiale, decolajul presupune crearea unor efecte prin dezlipirea sau ruperea materialelor lipite în prealabil pe suport.
Pentru o înţelegere clară şi o aprofundare a informaţiilor legate de structuri şi texturi, un exemplu de activitate poate fi cel în care elevii au de realizat o compoziţie prin tehnica colajului folosind mai multe tipuri de materiale. Foaia va fi împărţită în patru cadrane, pe fiecare cadran se va realiza o compoziţie din: frunze şi flori; ziare şi foi colorate; ingrediente şi pământ, iar pe al patrulea cadran se vor uni toate cele enumerate. Vor observa în etapa de evaluare diversitatea materialelor şi a texturilor obţinute cu ajutorul acestora, analizand şi argumentând fiecare compoziţie în parte.
, creioane colorate, cretă, cretă colorată, pastel, Tehnica desenului cu creioane cerapastel (ceracolor)
Creionul este un rechezit pentru scris sau desenat.
Tehnica desenului cu creioane colorate
Creionul este un rechezit pentru scris sau desenat. Atunci când apelăm la creioanele colorate, trebuie să ţinem cont de anumite aspecte importante pe care le vom prezenta şi elevilor, cum ar fi: să nu apăsăm tare cu creionul pe hârtie de la început; se apasă mai tare la final dacă dorim să intensificăm o anumită zonă sau culoare; pentru a obţine efecte cât mai plăcute şi curate, este de preferat să punem culoarea în trei straturi consecutive sau mai multe, în funcţie de efectul dorit; recomandăm elevilor să folosească creionul gri din trusa de culori pentru redarea şoselei, a metalelor, fierului etc., dar mai ales vom aduce la cunoştinţă faptul că se pot folosi de această nonculoare pentru estomparea unor culori puternice sau pentru evidenţierea umbrelor. De asemenea, griul, negrul şi nuanţele aferente, ajută la redarea efectului 3D, la redarea volumului.
Tehnica desenului cu pastel
„Pastelul nu este un gen de pictură propriu zis, ci mai degrabă un fel de desen care se execută cu creioane colorate. A luat naştere din tehnica desenului cu sanguină pură, în combinaţie cu creionul negru.[…] Pastelul se prezintă sub forma unor creioane fără înveliş de lemn, fiind învelite doar în hârtie. Pastelurile sunt de trei categorii distincte: tari, mijlocii şi moi. Prepararea lor nu necesită o tehnologie şi utilaje speciale, putând fi făcută relativ uşor
După o scurtă prezentare a materialelor şi instrumentelor de lucru folosite la orele de artă plastică, aceştia, elevii vor avea de realizat o lucrare după modelul Andy Warhol. Foaia va fi împărţită în 6 cadrane, în urma stabilirii unei teme la alegere. Pe fiecare cadran va fi realizat acelaşi desen în aceleaşi culori, dar tehnici diferite (creioane, creioane colorate, cretă, cretă colorată, pastel, cerapastel).
Tehnica construcțiilor din hârtie, Origami
Termenul de origami datează încă din anul 1880, până atunci tehnica fiind cunoscută sub numele de orikata. Ceremonia ceaiului (cha no yu) reprezintă una din tradiţiile japoneze, influenţând şi punând totodată baza artei origami. Una din particularităţile acestei tehnici constă în simetria modelelor, cu toate că japonezul are o afinitate pentru asimetrie. Acest lucru nu împiedică aprecierea şi valoarea artei origami de către japonezi.
Tehnica poate fi aplicată pentru etapa de evaluare (dar şi de aprofundare şi sistematizare a cunoştinţelor) a elevilor în urma predării tehnicii origami. Elevii au de realizat cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, diverse decoraţiuni constând în: fulgi, globuri, oameni de zăpadă, spiriduşi etc.
Tehnica picturii în acuarelă, guașă
Baza acuarelei este apa, iar suportul principal este hârtia. Aparent simplă, acuarela pare a fi una din tehnicile dificile. „Timp îndelungat, pictura în acuarelă nu a fost considerată a fi o artă de sine stătătoare. Abia datorită pictorului englez William Turner ea a avansat la gradul de artă plastică independentă.” Culorile acuarelă se prezintă sub diverse forme: culori solide (în forme de pastile), culori moi (borcănele de porţelan), culori de miere (tuburi de staniol) şi sub forma guaşei (borcănele de sticlă).
În ceea ce priveşte guaşa, aceasta poate fi descrisă ca făcând parte din grupa culorilor moi, lichide, având în compoziţie o cantitate mai mare de apă decât de miere..
Tehnica acuarelei poate fi aplicată cu uşurinţă la clasă, având ca temă compoziţională „O lume fantastică”. Tema le permite elevilor să exploreze efectele acuarelei şi să obţină nenumărate porţiuni cu detalii necontrolate.